2 intrări
31 de definiții

Explicative DEX

HĂI2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga pentru a stârni vânatul. – Din hăi1.

HÂI, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

HÂI, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

hai2 v vz hăi2

hăi2 [At: SANDU-ALDEA, A. M. 135 / V: hai2 / Pzi: ~esc / E: fo] 1 vi A îndemna vitele. 2 vt A goni fiarele la vânătoare.

hâhâi2 v vz hăi

hâi [At: LB / V: hăi, hâhâi / Pzi: ~esc / E: mg hajlani, hajloni] 1-2 vtr A (se) surpa. 3 vt A apăsa greu până Ia dărâmare. 4 vt (Îe) A ~ în bătaie A rupe în bătaie. 5 vr A se nărui. 6 vr A se apleca într-o parte Si: a se hăiti (3). 7 vr A se vătăma. 8 vr A se boșorogi.

HĂI2 (-ăesc vb. intr.) 1 A striga hăi la vite (spre a le îndemna să tragă, să stea liniștite, etc.): văcarul sta rezemat în bîtă... hăind cînd și cînd Ia vre-o vită (s.-ALD.) 2 🔫 A striga, a chiui, spre a stîrni vînatul din culcuș: gonașii trebuiau să înceapă a ~ de la poala pădurii (sad.).

HĂI3, HÎi (-ăesc, -îesc) I. vb. tr. Mold. Bucov. Trans. A surpa, a doborî. II. vb. refl. 1 A se surpa 2 A se lăsa într’o parte 3 A se vătăma (fr.-cdr.).

HĂIT2 adj. p. HĂI2: crăcana unei furci butucoase și hăite într’o rînă (vlah.).

HĂIT1 I. adj. p. HĂI1. II. sbst. 1 Faptul de a hăi: depărtarea le slăbea glasurile, dar puteai înțelege bine ~ul lor (s.-ald.) 2 Strigătul celor ce umblă la urat cu plugușorul.

HÎI 👉 HĂI2.

HĂI2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stârni vânatul. – Din hăi1.

HĂI2, hăiesc, vb. IV. Intranz. A îndemna boii sau vacile la mers (strigîndu-le «hăi!»). Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91.

HÎI, hîiesc, vb. IV. Refl. A se apleca, a se lăsa într-o parte. ♦ Tranz. A prăvăli; a nărui. Bucăți de dîmburi hîite de obuze acopereau gropile cu soldați ghemuiți lîngă automate. CAMILAR, N. I 437.

HĂI2, hăiesc, vb. IV. Intranz. A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stîrni vînatul. – Din hăi1.

HÎI, hîesc, vb. IV. Refl. A se apleca într-o parte, a deveni strîmb. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Comp. magh. hajolni.

A HĂI ~iesc 1. intranz. pop. 1) A mâna boii sau vacile, strigând „hăi”. 2) A stârni vânatul din culcuș, strigând „hăi”. 3) A umbla din casă în casă de Anul Nou cu plugușorul; a ura. 2. tranz. A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea plugușorului. /Din hăi

A SE HÂI mă ~iesc intranz. pop. 1) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb. Zidul s-a ~it. 2) (despre povârnișuri, maluri etc.) A se desprinde de masiv, alunecând; a se nărui; a se surpa. /cf. ung. hajolni

A HÂI ~iesc tranz. pop. A face să se hâiască. /cf. ung. hajolni

hîĭésc v. tr. (ung. hajolni, hajant, id. Cp. și cu rut. haiti, de unde și za-haiti, a molesta. V. zăhăĭesc). Est. Povîrnesc, strîmb puțin un edificiŭ: cutremuru a hîit casa. Fig. A se hîi de bătrîneță.

Ortografice DOOM

hăi1 (a ~) (a striga) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiesc, 3 sg. hăiește, imperf. 1 hăiam; conj. prez. 1 sg. să hăiesc, 3 să hăiască

hâi (a ~) (a înclina) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. hâiesc, 3 sg. hâiește, imperf. 1 hâiam; conj. prez. 1 sg. să hâiesc, 3 să hâiască

hăi2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiesc, imperf. 3 sg. hăia; conj. prez. 3 să hăiască

hâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiește, imperf. 3 sg. hâia; conj. prez. 3 să hâiască

hăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiesc, imperf. 3 sg. hăia; conj. prez. 3 sg. și pl. hăiască

hâi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâiesc, imperf. 3 sg. hâia; conj. prez. 3 sg. și pl. hâiască

Sinonime

HÂI vb. v. apleca, dărăpăna, dărâma, înclina, lăsa, nărui, pleca, povârni, prăbuși, prăvăli, risipi, strâmba, surpa.

hîi vb. v. APLECA. DĂRĂPĂNA. DĂRÎMA. ÎNCLINA. LĂSA. NĂRUI, PLECA. POVÎRNI. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RISIPI. STRÎMBA. SURPA.

Arhaisme și regionalisme

hâí, hâiesc, v.r. (reg.) A se opinti (pentru a ridica o greutate); a se încorda; a se apleca. – Cf. magh. hajolni, hajloni „a se apleca” (Scriban, DEX, MDA).

hâi, hâiesc, vb. refl. – (reg.) A se opinti (pentru a ridica o greutate); a se încorda; a se apleca. – Cf. magh. hajolni, hajloni „a se apleca” (Scriban, DEX, MDA).

hâi, hâiesc, vb. refl. – A se opinti (pentru a ridica o greutate); a se încorda; a se apleca. – Cf. magh. hajol „a se apleca” (DEX).

Intrare: hăi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăi
  • hăire
  • hăit
  • hăitu‑
  • hăind
  • hăindu‑
singular plural
  • hăiește
  • hăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăiesc
(să)
  • hăiesc
  • hăiam
  • hăii
  • hăisem
a II-a (tu)
  • hăiești
(să)
  • hăiești
  • hăiai
  • hăiși
  • hăiseși
a III-a (el, ea)
  • hăiește
(să)
  • hăiască
  • hăia
  • hăi
  • hăise
plural I (noi)
  • hăim
(să)
  • hăim
  • hăiam
  • hăirăm
  • hăiserăm
  • hăisem
a II-a (voi)
  • hăiți
(să)
  • hăiți
  • hăiați
  • hăirăți
  • hăiserăți
  • hăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hăiesc
(să)
  • hăiască
  • hăiau
  • hăiră
  • hăiseră
hai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hâi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hâi
  • hâire
  • hâit
  • hâitu‑
  • hâind
  • hâindu‑
singular plural
  • hâiește
  • hâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hâiesc
(să)
  • hâiesc
  • hâiam
  • hâii
  • hâisem
a II-a (tu)
  • hâiești
(să)
  • hâiești
  • hâiai
  • hâiși
  • hâiseși
a III-a (el, ea)
  • hâiește
(să)
  • hâiască
  • hâia
  • hâi
  • hâise
plural I (noi)
  • hâim
(să)
  • hâim
  • hâiam
  • hâirăm
  • hâiserăm
  • hâisem
a II-a (voi)
  • hâiți
(să)
  • hâiți
  • hâiați
  • hâirăți
  • hâiserăți
  • hâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hâiesc
(să)
  • hâiască
  • hâiau
  • hâiră
  • hâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hăi, hăiescverb

  • 1. regional A îndemna boii sau vacile la mers. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91. DLRLC
    • 1.1. A striga pentru a stârni vânatul. DEX '09
  • 2. A umbla din casă în casă de Anul Nou cu plugușorul. NODEX
    sinonime: ura
  • 3. tranzitiv A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea plugușorului. NODEX
etimologie:

hâi, hâiescverb

  • 1. popular A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv A (se) prăvăli; a (se) nărui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bucăți de dîmburi hîite de obuze acopereau gropile cu soldați ghemuiți lîngă automate. CAMILAR, N. I 437. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „HAII” (9 clipuri)
Clipul 1 / 9