guma vt [At: DEX / Pzi: ~mez / E: gumă] 1-2 A aplica un strat de gumă (1) sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. 3 A aplica un strat de clei pe spatele unei etichete, unei mărci poștale etc., în vederea lipirii acestora pe ceva.

GUMA, gumez, vb. I. Tranz. A aplica un strat de gumă sau de cauciuc pe suprafața unui obiect.

GUMA vb. I. tr. 1. A întinde un strat de cauciuc pe un obiect. 2. A aplica un strat de clei pe spatele unei etichete, al unei mărci poștale etc. [Cf. fr. gommer].

GUMA vb. tr. 1. a aplica un strat de gumă sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. 2. a aplica un strat de clei, de lipici, pe dosul unei etichete, mărci poștale etc. (după fr. gommer)

A GUMA ~ez tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire de gumă. 2) (etichete, mărci poștale, timbre etc.) A trata cu clei în vederea lipirii. /Din gumă

gumă sf [At: HOGAȘ, M. N. 17 / Pl: ~me / E: fr gomme, it gomma] 1 Substanță vâscoasă secretată de unele plante sau obținută sintetic, care se întărește când intră în contact cu aerul și este folosită în industrie. 2 (Îs) ~ (sau, înv, gumi) arabică Substanță vâscoasă obținută din lichidul secretat de unele specii de salcâm (sau pe cale sintetică) și folosită ca material de lipit pentru hârtie. 3 (Pop) Fâșie elastică fabricată din gumă (1) Si: elastic. 4 Mic obiect de cauciuc folosit la ștergerea urmelor de creion sau de cerneală de pe hârtie Si: radieră. 5 (Pgn) Cauciuc. 6 (Îs) ~ de mestecat Pastă de mestecat, aromatizată, obținută din gumă (1).

*ARAB I. adj. 🌍 Din Arabia, al Arabilor: literatură ~ă; alfabetul ~ (👉 TABELA IV); cifre ~e, cifrele 1, 2, 3, etc., spre deosebire de cifrele romane (I, II, III, etc.); cal ~ (🖼 166); gumă ~ă 👉 GUMĂ. II. ARAB sm., ARABĂ (pl. -abe) sf. Locuitor din Arabia (🖼 167) [fr.].

*ARABIC adj. 🌍 Din Arabia, al Arabilor; gumă ~ă 👉 GUMĂ [fr.].

GUMĂ, gume, s. f. 1. Substanță vîscoasă secretată de unele plante sau obținută pe cale sintetică, care se întărește în contact cu aerul; are diverse întrebuințări în industrie, în special la fabricarea unor materiale elastice sau impermeabile; cauciuc. Un omuleț bronzat cu șapcă trasă pe ochi, în manta de ploaie, cu niște cizme mari de gumă, urcă grăbit puntea de comandă. BART, S. M. 37. Aci se lăsau pe vine, aci săreau în călcîie. Parcă erau de gumă. BUJOR, S. 101. 2. Fîșie, bandă, șiret elastic, fabricat din gumă (1) și avînd diverse întrebuințări practice; elastic. Jartiere de gumă. ▭ Cu pantalonii scurți pînă la glezne, de se vedea guma sărăcăcioasei mele încălțăminte... scoboram la vale. HOGAȘ, M. N. 17. ♦ Bucățică de gumă (1), de formă regulată, care are proprietatea de a curăța, prin frecare, urmele de creion sau de cerneală de pe hîrtie; radieră. 3. Lichid vîscos, de compoziție complexă, secretat de unele plante. ◊ Gumă arabică (și în forma gumarabică) = lichid vîscos secretat de unele specii de salcîmi exotici (sau preparat pe cale sintetică) care se întrebuințează în papetărie pentru lipit, în apretura textilă, la fabricarea cernelurilor, în farmacie etc. Împrejurul unui oval, la stînga, o ghirlandă de trandafiri microscopici, luați de la librărie, lipiți acolo cu gumarabică. BASSARABESCU, S. 103.

GUMĂ s.f. 1. Cauciuc. ♦ Bucățică de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hîrtie; radieră. 2. Gumă arabică = lichid cleios secretat de unele specii de salcîm exotic sau obținut pe cale sintetică, întrebuințat la lipit, în apretura textilă etc. [< lat. gummis, cf. germ. Gummi, fr. gomme].^[1]

GUMĂ s. f. 1. substanță vâscoasă secretată de unele plante sau obținută sintetic, care se întărește în contact cu aerul. 2. bucățică de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră. ♦ ~ de mestecat = bomboană din gumă (1), cu o glazură dulce, care se mestecă în gură. (după fr. gomme, it. gomma, lat. gummi)

GUMĂ ~e f. 1) Substanță rășinoasă secretată de unele plante sau obținută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, și folosită în industrie. * ~ arabică substanță vâscoasă și lipicioasă secretată de unele plante (în special de un salcâm exotic) și folosită pentru lipit; clei. 2) Material foarte elastic și rezistent obținut din latexul unor plante sau fabricat pe cale sintetică, având diverse întrebuințări (la confecționarea anvelopelor, a benzilor elastice etc.); cauciuc. 3) Fâșie sau șiret elastic confecționat dintr-un asemenea material. Ciorapi cu ~. 4) Obiect mic, de diferite forme și culori, confecționat din cauciuc și folosit pentru ștergerea celor scrise (cu creionul sau cu cerneală) pe hârtie; radieră. [G.-D. gumei] /<lat. gummi, fr. gomme

gumă f. substanță cleioasă ce curge de pe unii arbori ca cireșul, prunul; gumă arabică, extrasă din acacia; gumă elastică, cauciuc; gumă rășină, substanță vegetală compusă din gumă și din rășină (ca tămâia).

*gúmă f., pl. e (lat. gummi, vgr. kómmi, un cuv. egiptenesc; it. gomma, fr. gomme, sp. goma). Cleĭ care se scurge din uniĭ arborĭ. Bucățică de caucĭuc de șters ceĭa ce e scris cu creĭonu. Bomboană elastică. Gumă arabică, cleĭ care se scurge dintr’un salcîm, recoltată întîĭa oară în Arabia. Gumă elastică, caucĭuc.

*guméz v. tr. (d. gumă, ca fr. gommer, d. gomme). Amestec saŭ ung cu gumă: apă gumată, hîrtie gumată (ca a timbrelor).

guma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gumez, 3 gumează; conj. prez. 1 sg. să gumez, 3 să gumeze

guma (a ~) vb., ind. prez. 3 gumează

guma vb., ind. prez. 1 sg. gumez, 3 sg. și pl. gumează

gumă s. f., g.-d. art. gumei; pl. gume

gumă s. f., g.-d. art. gumei; pl. gume

gumă s. f., g.-d. art. gumei; pl. gume

gumă.

GUMĂ s. v. elastic, gumilastic.

GUMĂ s. 1. radieră, (fam.) rașpă. (Șterge cu ~ un cuvânt scris.) 2. gumă de mestecat = (englezism) chewing-gum.

gumă s. v. ELASTIC. GUMILASTIC.

GUMĂ s. radieră, (fam.) rașpă. (Șterge un cuvînt scris, cu ~.)

gumă (gume), s. f. – 1. Substanță vîscoasă folosită în industrie. – 2. Radieră. – Var. gomă. Lat. (germ.) gummi (sec. XIX). – Var., din fr. gomme, este înv. cu uzul său general, și se păstrează cu sensul de „afectare, pedanterie”, de asemenea propriu fr. – Der. gomos, s. m., din fr. gommeux; guma, vb., din fr. gommer; gumos, adj., din fr.; gumilastic, s. n. (cauciuc), din ngr. γόμμαλάστιχα.

LA GUMA, Alex (1925-1985), scriitor sud-african de expresie engleză. Proză ce exprimă suferința populației oprimate din țara sa, precum și experiența din timpul detenției („Plimbare prin noapte”, „Țara de piatră”, „întreita funie”, „Vremea păsării migratoare”). Arestat pentru convingerile sale politice, a murit în exil.

Gum/a, -u, -uești v. Goma 5.

gumă, gume s. f. (șc.) fițuică.

gumă de șters SIDA expr. prezervativ.