2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GORÚN, goruni, s. m. Specie de stejar cu trunchiul drept, cu frunze ovale, lobate pe margine și cu fructul o ghindă (Quercus petraea). – Din bg., sb. gorun.

gorun sm [At: (a. 1571) CUV. D. BĂTR. I, 251 / V: gorân, goron / A și: gorun / Pl: ~i / E: srb gorun, bg гоρун] 1 Specie de stejar cu trunchiul drept, cu frunze ovale, lobate pe margine și cu fructul o ghindă Si: (reg) șlădun, ștedun, tufan (Quercus petraea). 2 (Reg; îc) ~ iernatec Arborele Quercus sessiliflora. 3 (Reg) Moșmon (Mospilus germanica). 4 (Lpl; reg) Grinzi de lemn care se așază la temelia unei case.

GORÚN, goruni, s. m. Specie de stejar cu trunchiul drept, cu frunze ovale, lobate pe margine și cu fructul o ghindă (Quercus petraea). – Din bg., scr. gorun.

GORÚN, goruni, s. m. Varietate de stejar care poate ajunge pînă la 40 m înălțime (Quercus petraea). Gorunii cei străvechi se suiau parcă pînă la cer. SADOVEANU, O. VII 39. Vîrfurile aceste de munte au fost odată acoperite cu pădure de gorun. I. IONESCU, P. 353.

GORÚN ~i m. Soi de stejar. /<bulg., sb. gorun

gorun m. varietate de stejar, formând împreună cu alte esențe păduri în regiunea șesurilor și a dealurilor (Quercus pedunculata). [Bulg. GORUN, soiu de fag].

gorún m. (bg. sîrb. gorun. V. gîrneață). Un fel de stejar numit și slădun și tufan (quercus sessiliflóra).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GORÚN s. (BOT.) 1. (Quercus petraea) (pop.) slădun, tufan, (Olt. și Ban.) ceroi. 2. v. stejar.

GORUN s. (BOT.; Quercus petraea) (pop.) slădun, tufan, (Olt. și Ban.) ceroi.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gorún (gorúni), s. m. – Varietate de stejar (Quercus pedunculata). – Var. goron. Sl. (bg., sb.) gorun (Weigand, BA, III, 97; Conev 48; Skok 68); cf. gîrniță. Este mai puțin probabilă der. din sl. grumŭ „desiș, tufiș” (Cihac, II, 125). – Der. goroniș, s. n. (pădure de stejari); goruniște, s. f. (pădure de stejari).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GORÚN (< bg., scr.) s. m. Arbore din familia fagaceelor, înalt până la 40 m, cu frunze de obicei obovate, penat-lobate, pețiolate și fructul (ghindă) fără peduncul (Quercus petraea). Scoarța lui este bogată în tanin. Lemn valoros, folosit în construcții, industria mobilei, pentru parchete etc.

Gora, -n, -ș v. Grigorie I 2, 3, 7.

Quercus petraea Mattuschka Lieblein (syn. Q. sessilis Ehrh.; Q. sessiliflora Salisb.), « Gorun ». Specie cu fructe, cîte 1-5, sesile, cupă cu solzi mici, imbricați, alipiți. Frunze invers-ovate, cca 10 cm lungime, baza neauriculată, marcescente, de cele mai multe ori mai multe dispuse terminal pe lujeri, cu pețiol lung de 1-3 cm, fără stipele, glabre sau, pe partea inferioară, ușor pubescente, pînă la 9 perechi de lobi adînc-crestați, rotunjiți. Specie indigenă, pînă la 45 m înălțime, scoarță cenușie, ritidom puțin adînc. Coroană regulată, lujeri glabri.

Quercus polycarpa Schur, « Gorun transilvănean ». Specie indigenă cu mai multe ghinde la un loc, ovate, sesile sau cu peduncul scurt, cupele cu solzii lați și peri în partea superioară. Frunze groase, coriacee, pubescente pe partea inferioară, lucioase și verzi-închis pe cea superioară, obovate, lobate. Plantă, cca 25 cm înălțime, coroană sferică.

Intrare: Goran
Goran nume propriu
nume propriu (I3)
  • Goran
Intrare: gorun
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gorun
  • gorunul
  • gorunu‑
plural
  • goruni
  • gorunii
genitiv-dativ singular
  • gorun
  • gorunului
plural
  • goruni
  • gorunilor
vocativ singular
plural
gorân
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
goron
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gorun, gorunisubstantiv masculin

  • 1. Specie de stejar cu trunchiul drept, cu frunze ovale, lobate pe margine și cu fructul o ghindă (Quercus petraea). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gorunii cei străvechi se suiau parcă pînă la cer. SADOVEANU, O. VII 39. DLRLC
    • format_quote Vîrfurile aceste de munte au fost odată acoperite cu pădure de gorun. I. IONESCU, P. 353. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.