2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

goli [At: MOXA, 392/35 / Pzi: golesc / E: gol1] 1-2 vtr (Înv) A (se) dezbrăca de tot. 3 vt (Înv; spc) A dezbrăca părți intime ale corpului. 4 vr (Fam; d. ființe) A evacua fecalele sau urina din organism. 5 vt (Înv; d. arme) A scoate din teacă. 6 vt A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un recipient, spațiu etc. Si: a deșerta. 7 vi (Înv; îlv) A ~ (tot) sacul A mărturisi (tot). 8 vrp (D. recipiente) A rămâne fără conținut. 9 vrp (Fig; d. spații) A rămâne fără ființe. 10 vt A bea tot conținutul dintr-un recipient. 11 vt(a) (Îvr; complinit de avere, bani etc.) A jefui. 12 vi (Îvr) A fi lipsit (de ceva). 13 vt (Fig) A rămâne fără gânduri, sentimente.

GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism. – Din gol2.

GOLÍ, golesc, vb. IV. Tranz. 1. (În opoziție cu umple) A face să fie gol3 (II 1), a deșerta. Prietenul meu împinse farfuria golită. C. PETRESCU, S. 151. Baba goli un sac de fuioare. RETEGANUL, P. III 54. ◊ Refl. Era destul de tîrziu și mesele se goleau rînd pe rînd. CAMIL PETRESCU, N. 54. Prăvăliile, birourile, cafenelele se goleau. BART, E. 75. Sacul din care tot iei și nu mai pui se golește. ♦ A bea. Nouă buți de vin goliră și-ncă tot mai cer să bea. IOSIF, P. 63. Califul, ridicînd urciorul, și-a umplut bărdaca și a golit-o mulțumind încă o dată de buna ospătare. CARAGIALE, P. 130. 2. (Popular, rar) A dezbrăca, a despuia. Trupu-i cătrănea După ce-l golea, Apoi foc îi da. ALECSANDRI, P. P. 118.

A SE GOLÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni gol; a se deșerta. 2) (despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism; a se deșerta. /Din gol

A GOLÍ ~ésc tranz. (vase, recipiente, obiecte, spații) A lipsi de conținut prin consumare sau scoatere; a deșerta. * ~ paharul a bea tot conținutul paharului. /Din gol

golésc v. tr. (d. gol; sîrb. goliti). Fac gol, deșertez. evacuez: a goli un clondir, o casă, o țară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă

golí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 sg. și pl. goleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GOLÍ vb. v. despuia, dezbrăca, dezgoli, jefui, prăda.

GOLÍ vb. 1. v. descărca. 2. v. evacua. 3. a seca, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.)

goli vb. v. DESPUIA. DEZBRĂCA. DEZGOLI. JEFUI. PRĂDA.

GOLI vb. 1. a descărca, a deșerta, (rar) a vida, (pop.) a zvînta, (înv. și reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (A ~ roaba.) 2. a elibera, a evacua, a libera. (A ~ o locuință.) 3. a seca, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GOLEA, Antoine (1906-1980), muzicolog francez de origine română. Critic muzical recunoscut pentru independența aprecierilor sale; lucrări de estetică și muzicologie („Estetica muzicii contemporane”, „De la Bach la Mozart”), monografii (dedicate compozitorilor P. Boulez, R. Strauss, C. Debussy ș.a.).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

goli, golesc v. t. (intl.) I. a fura II v. r. a mărturisi.

Intrare: Golea
Golea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Golea
Intrare: goli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • goli
  • golire
  • golit
  • golitu‑
  • golind
  • golindu‑
singular plural
  • golește
  • goliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • golesc
(să)
  • golesc
  • goleam
  • golii
  • golisem
a II-a (tu)
  • golești
(să)
  • golești
  • goleai
  • goliși
  • goliseși
a III-a (el, ea)
  • golește
(să)
  • golească
  • golea
  • goli
  • golise
plural I (noi)
  • golim
(să)
  • golim
  • goleam
  • golirăm
  • goliserăm
  • golisem
a II-a (voi)
  • goliți
(să)
  • goliți
  • goleați
  • golirăți
  • goliserăți
  • goliseți
a III-a (ei, ele)
  • golesc
(să)
  • golească
  • goleau
  • goli
  • goliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

goli

  • 1. tranzitiv A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deșerta antonime: umple attach_file 2 exemple
    exemple
    • Prietenul meu împinse farfuria golită. C. PETRESCU, S. 151.
      surse: DLRLC
      • comentariu Exemplul ilustrează participiul verbului.
        surse: dexonline
    • Baba goli un sac de fuioare. RETEGANUL, P. III 54.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Nouă buți de vin goliră și-ncă tot mai cer să bea. IOSIF, P. 63.
        surse: DLRLC
      • Califul, ridicînd urciorul, și-a umplut bărdaca și a golit-o mulțumind încă o dată de buna ospătare. CARAGIALE, P. 130.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv pasiv (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol (1.), fără ființe.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pustiu (adj.) attach_file 3 exemple
      exemple
      • Era destul de tîrziu și mesele se goleau rînd pe rînd. CAMIL PETRESCU, N. 54.
        surse: DLRLC
      • Prăvăliile, birourile, cafenelele se goleau. BART, E. 75.
        surse: DLRLC
      • Sacul din care tot iei și nu mai pui se golește.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Trupu-i cătrănea După ce-l golea, Apoi foc îi da. ALECSANDRI, P. P. 118.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv familiar (Despre ființe) A evacua fecalele sau urina.
    surse: DEX '09

etimologie: