Definiția cu ID-ul 903731:

GOLÍ, golesc, vb. IV. Tranz. 1. (În opoziție cu umple) A face să fie gol3 (II 1), a deșerta. Prietenul meu împinse farfuria golită. C. PETRESCU, S. 151. Baba goli un sac de fuioare. RETEGANUL, P. III 54. ◊ Refl. Era destul de tîrziu și mesele se goleau rînd pe rînd. CAMIL PETRESCU, N. 54. Prăvăliile, birourile, cafenelele se goleau. BART, E. 75. Sacul din care tot iei și nu mai pui se golește. ♦ A bea. Nouă buți de vin goliră și-ncă tot mai cer să bea. IOSIF, P. 63. Califul, ridicînd urciorul, și-a umplut bărdaca și a golit-o mulțumind încă o dată de buna ospătare. CARAGIALE, P. 130. 2. (Popular, rar) A dezbrăca, a despuia. Trupu-i cătrănea După ce-l golea, Apoi foc îi da. ALECSANDRI, P. P. 118.