ghida [At: SOARE, MAȘ. 115 / Pzi: ~dez / E: fr guider] 1-2 vtr A (se) călăuzi. 3-4 vtr A (se) conduce. 5-6 vtr A (se) orienta. 7 vt A imprima o anumită mișcare unei piese mobile doar într-o anumită direcție și între anumite limite.

GHIDA, ghidez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A călăuzi, a îndruma, a conduce.

GHIDA vb. I. tr., refl. A (se) călăuzi; a (se) îndruma, a (se) orienta. [< fr. guider].

GHIDA vb. I. tr., refl. a (se) călăuzi; a (se) conduce, a (se) orienta. II. tr. a imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. cu ajutorul ghidajului (1). (< fr. guider)

A GHIDA ~ez tranz. 1) (persoane) A conduce în calitate de ghid; a îndruma; a călăuzi. 2) (funcționarea unor mecanisme) A conduce prin ghidaj. /<fr. guider

GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide.

GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu¹ (3) în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide.

GHID, -Ă s.m. și f. Călăuză. // s.n. Broșură sau carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat. [< fr. guide].

GHID, -Ă I s. m. f. persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, de vizitatori ai unui muzeu etc.; cicerone. II. s. n. 1. broșură, carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat. 2. ~ de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a undelor electromagnetice. (< fr. guide)

*ghidéz v. tr. (fr. guider). Călăuzesc, conduc.

ghida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ghidez, 3 ghidează; conj. prez. 1 sg. să ghidez, 3 să ghideze

ghida (a ~) vb., ind. prez. 3 ghidează

ghida vb., ind. prez. 1 sg. ghidez, 3 sg. și pl. ghidează

ghid¹ (obiect) s. n., pl. ghiduri

ghid² (persoană) s. m., pl. ghizi

ghidă s. f., g.-d. art. ghidei; pl. ghide

ghidi/ghidi-ghidi interj.

ghidă s. f., g.-d. art. ghidei; pl. ghide

ghidă s. f., g.-d. art. ghidei; pl. ghide

GHIDA vb. 1. v. călăuzi. 2. v. îndruma. 3. a călăuzi, a conduce, a duce, a îndruma. (O ~ prin toate muzeele.) 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a îndruma, a povățui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.)

GHIDA vb. 1. a (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) îndruma, a (se) orienta, (înv.) a (se) povățui. (A ~ pe un drum; după ce principii se ~?) 2. a călăuzi, a conduce, a dirija, a îndrepta, a îndruma, a orienta, (înv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea bună.) 3. a călăuzi, a conduce, a duce, a îndruma. (O ~ prin toate muzeele.) 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a îndruma, a povățui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.)

GHID s. 1. călăuză, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (Un ~ editat pentru turiști.) 2. călăuză, îndrumător, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.)

GHID s. 1. călăuză, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (Un ~ editat pentru turiști.) 2. călăuză, îndrumător, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.)

Ghid/a, -an, -ea, -eia, -el v. Ghedeon II 1, 2.

Ghidi/a, -ban, -gol v. Ghedeon 3, 7, 8.