12 definiții pentru cicerone


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciceróne sm [At: NEGRUZZI, S. I, 217 / Pl: ~ni / E: it cicerone, fr cicérone] (Înv) Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. Si: ghid.

CICERÓNE, ciceroni, s. m. Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. – Din it. cicerone, fr. cicérone.

CICERÓNE, ciceroni, s. m. Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. – Din it. cicerone, fr. cicérone.

CICERÓNE, ciceroni, s. m. Călăuză care arată vizitatorilor cele vrednice de văzut într-un muzeu, într-un oraș etc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciceróne (călăuză) s. m., art. cicerónele; pl. ciceróni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CICERÓNE s. v. călăuză, ghid, îndrumător.

CICERÓNE s.m. Călăuză care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc. pentru a-i conduce, pentru a le da explicații etc. [< it. cicerone, fr. cicérone].

CICERÓNE s. m. călăuză, ghid care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc. (< it. cicerone, fr. cicérone)

CICERÓNE ~i m. Persoană care însoțește pe cineva (vizitatori, turiști, călători etc.) și dă explicații necesare; ghid; călăuză. /<it. cicerone, fr. cicérone

cicerone m. cel ce arată străinilor curiozitățile unui oraș.

*ciceróne m. (it. cicerone, d. lat. Cicero, -ónis, celebru orator). Acela care te conduce într-un oraș orĭ în alt loc necunoscut ție.

ciceróne (călăuză) s. m., art. cicerónele; pl. ciceróni

cicerone s. v. CĂLĂUZĂ. GHID. ÎNDRUMĂTOR.

Intrare: cicerone
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicerone
  • ciceronele
plural
  • ciceroni
  • ciceronii
genitiv-dativ singular
  • cicerone
  • ciceronelui
plural
  • ciceroni
  • ciceronilor
vocativ singular
plural