3 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPISCOP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop.

EPISCOP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop.

EPISCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [Acc. și: episcop] – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.

EPISCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [Acc. și: episcop] – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.

episcop2 sn [At: MDT / Pl: ~oape / E: fr épiscope, ger Episkop] 1 Aparat care servește la proiectarea pe un ecran, în lumină reflectată, a unei figuri iluminate convenabil Si: epidiascop. 2 (Spc) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare.

episcop1 sm [At: (cca 1580) CUV. D. BĂTR. II, 342 / V: (îvp) piscop, (pop) piscup, (îrg) ~cup, (reg) ip~, ipiscu smi, ipiscup, pris~ / A și: (îrg) ~cop / Pl: ~i / E: lat episcopus, ngr ἐπίσκοπος, vsl ѥпискоупъ] 1 (Înv) Inspector al unui district, oraș, al unei provincii Si: eparh. 2 Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului. 3 Persoană care are gradul de episcop (2) (și conduce o eparhie). corectat(ă)

EPISCOP1, episcopi, s. m. Demnitar bisericesc care conduce o eparhie; vlădică. Odată slujind un episcop oarecare de hramul bisericii la Buna-vestire din Iași, părintele Duhu intră în biserică. CREANGĂ, A. 137.

EPISCOP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiectarea pe un ecran, în lumină reflectată, a unei figuri iluminate convenabil.

EPISCOP s.n. Aparat de proiecție a obiectelor opace prin reflexie. ♦ (Mil.) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea cîmpului prin ferestrele de observare. [< germ. Episkop, fr. épiscope, cf. gr. epi – deasupra, skopein – a privi].

EPISCOP s. n. 1. aparat de proiecție prin reflexie a obiectelor opace. 2. (mil.) dispozitiv optic cu oglinzi, la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. (< germ. Episkop, fr. épiscope)

EPISCOP ~i m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) 1) Slujitor al cultului cu grad inferior celui de mitropolit. 2) Conducător al unei eparhii. [Sil. e-pis-cop] /<ngr. episkopos, lat. episcopus

EPISCOP ~oape n. 1) Aparat optic pentru proiectarea pe un ecran a obiectelor opace. 2) Dispozitiv optic folosit la tancuri pentru a face observări în câmpul de luptă. [Sil. e-pi-scop] /<germ. Episkop

episcop m. prelat însărcinat cu conducerea unei eparhii. [Gr. mod.].

*epíscop, și -óp m. (ngr. Și vgr. epískopos, inspector, episcop; it. véscovo, fr. évêque; pol. biskup; germ. bischof. V. scop). Prelat care conduce o eparhie. – Vechĭ și -cup (acc. și cúp) și píscup. V. preut.

femeie-episcop s. f. (la luterani) ◊ „În acest an [în Danemarca] a fost aleasă prima femeie episcop”„22” 43/96 p. 16 //din femeie + episcop//

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

episcop2 (persoană) (desp. -pis-cop) s. m., pl. episcopi

episcop1 (aparat) (desp. -pis-cop/-pi-scop) s. n., pl. episcoape

episcop1 (persoană) s. m., pl. episcopi

!episcop2 (aparat) (-pis-cop/-pi-scop) s. n., pl. episcoape

episcop (aparat) s. n. (sil. mf. -scop), pl. episcoape

episcop (persoană) s. m., pl. episcopi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EPISCOP s. (BIS.) (Transilv. și Ban.) pișpec, (înv.) vlădică.

EPISCOP s. (BIS.) (Transilv. și Ban.) pișpec, (înv.) vlădică.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

episcop (-pi), s. m. – Grad înalt în ierarhia bisericească, imediat inferior mitropolitului; persoană care are acest grad. De la începuturile organizării bisericii rom., a fost ales și confirmat de mitropolit, cu acceptul Domnului. – Mr. episcop. Ngr. ἐπίσϰοπος (Murnu 12). – Der. arhiepiscop, s. m., din ngr. ἀρχιεπίσϰοπος; episcopal (var. episcopesc), adj.; episcopie, s. f.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EPISCÓP2 (< fr. {i}; {s} gr. episkopeo „a examina”) s. n. Aparat care servește la proiectarea figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente.

EPISCÓP1 (< ngr.) s. m. Grad înalt al ierarhiei bisericești; arhiereu. Membru al clerului superior ales de Sf. Sinod și hirotonit să prezideze săvârșirea euharistiei, să supravegheze și să coordoneze Biserica locală sau eparhia. În Biserica primară, e. era instituit de către apostoli ca supraveghetor sau conducător spiritual al parohiilor din împrejurimile orașului. Autoritatea e. nu este de natură juridică, ci harismatică. În prezent, Biserica locală desemnează e. pe unul din preoții săi, dar pentru hirotonirea lui sunt invitați episcopii eparhiilor vecine. La ortodocși și la catolici, e. este celibatar; la ortodocși este membru al Comunității monahale.

EPISCOP subst. 1. Piscop t. (17 A IV 55). 2. Cu afer.: Scopul (Isp. V2); – Ioniță, mold. (Sd VII 61); Scopescu (AO XXII 78; Î Div). 3. *Piscup, cf. „arhipiscup” (Sd. XV, 10); Piscupești s. (Glos). 4. Chiscop (Sd. XVI). 5. Cu fon. magh. < püspök: Pișcop t. (Sur XVI). 6. Prob. Ipiscoe b. (17 B III 572).

Intrare: Episcop
Episcop nume propriu
nume propriu (I3)
  • Episcop
Intrare: episcop (aparat)
episcop2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: e-pis-cop, e-pi-scop info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • episcop
  • episcopul
  • episcopu‑
plural
  • episcoape
  • episcoapele
genitiv-dativ singular
  • episcop
  • episcopului
plural
  • episcoape
  • episcoapelor
vocativ singular
plural
Intrare: episcop (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • episcop
  • episcopul
  • episcopu‑
plural
  • episcopi
  • episcopii
genitiv-dativ singular
  • episcop
  • episcopului
plural
  • episcopi
  • episcopilor
vocativ singular
  • episcopule
  • episcope
plural
  • episcopilor
episcup
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

episcop, episcoapesubstantiv neutru

  • 1. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

episcop, episcopisubstantiv masculin

  • 1. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Odată slujind un episcop oarecare de hramul bisericii la Buna-vestire din Iași, părintele Duhu intră în biserică. CREANGĂ, A. 137. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.