dexonline

info

2 intrări

13 definiții

din care

explicative DEX (5)
ortografice DOOM (3)
sinonime (2)
regionalisme (3)

Explicative DEX

DĂOLI vb. IV v. dăuli.

DĂULI, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăoli vb. IV] – Et. nec.

dăoli¹ vr [At: F (1885), 79 / Pzi: daolesc / E: aoleu] (Ban; Trs) 1 A se boci. 2 A se văita.

dăoli² v vz dăuli

DĂULI, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A jeli, a boci, a plînge (pe cineva). S-adune vecini Și neamuri să strîngă, Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească, Să mi-o dăulească. COȘBUC, P. II 151. – Pronunțat: dă-u-.

Ortografice DOOM

dăuli (a ~) (a jeli) (reg.) (desp. dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulesc, 3 sg. dăulește, imperf. 1 dăuleam; conj. prez. 1 sg. să dăulesc, 3 să dăulească

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

dăuli (a ~) (a jeli) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulesc, imperf. 3 sg. dăulea; conj. prez. 3 să dăulească

dăuli vb. (sil. dă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulesc, imperf. 3 sg. dăulea; conj. prez. 3 sg. și pl. dăulească

Sinonime

DĂULI vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

dăuli vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

Regionalisme / arhaisme

dăulí, dăulesc, (dului), v.r. (reg.) A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria, 2003: 39). – Cf. ăuli (Frățilă).

dăuli, dăulesc, vb. refl. – (reg.) A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria, 2003: 39). – Et. nec. (DEX); cf. ăuli (Frățilă).

dăuli, dăulesc, vb. refl. – A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria 2003, 39). – Probabil din dăula „a se istovi, a se apleca”.

Intrare: dăuli

dăuli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

silabație: dă-u-li info

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dăuli	dăulire	dăulit dăulitu‑	dăulind dăulindu‑	singular	plural
		(a) dăuli	dăulire	dăulit dăulitu‑	dăulind dăulindu‑	dăulește	dăuliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dăulesc	(să) dăulesc	dăuleam	dăulii	dăulisem
	a II-a (tu)	dăulești	(să) dăulești	dăuleai	dăuliși	dăuliseși
	a III-a (el, ea)	dăulește	(să) dăulească	dăulea	dăuli	dăulise
plural	I (noi)	dăulim	(să) dăulim	dăuleam	dăulirăm	dăuliserăm dăulisem
	a II-a (voi)	dăuliți	(să) dăuliți	dăuleați	dăulirăți	dăuliserăți dăuliseți
	a III-a (ei, ele)	dăulesc	(să) dăulească	dăuleau	dăuliră	dăuliseră

dăoli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dăoli	dăolire	dăolit dăolitu‑	dăolind dăolindu‑	singular	plural
		(a) dăoli	dăolire	dăolit dăolitu‑	dăolind dăolindu‑	dăolește	dăoliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dăolesc	(să) dăolesc	dăoleam	dăolii	dăolisem
	a II-a (tu)	dăolești	(să) dăolești	dăoleai	dăoliși	dăoliseși
	a III-a (el, ea)	dăolește	(să) dăolească	dăolea	dăoli	dăolise
plural	I (noi)	dăolim	(să) dăolim	dăoleam	dăolirăm	dăoliserăm dăolisem
	a II-a (voi)	dăoliți	(să) dăoliți	dăoleați	dăolirăți	dăoliserăți dăoliseți
	a III-a (ei, ele)	dăolesc	(să) dăolească	dăoleau	dăoliră	dăoliseră

arată variantele

Intrare: dăulit

dăulit

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	dăulit	dăulitul dăulitu‑	dăulită	dăulita
nominativ-acuzativ	plural	dăuliți	dăuliții	dăulite	dăulitele
genitiv-dativ	singular	dăulit	dăulitului	dăulite	dăulitei
genitiv-dativ	plural	dăuliți	dăuliților	dăulite	dăulitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

dăolit

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	dăolit	dăolitul dăolitu‑	dăolită	dăolita
nominativ-acuzativ	plural	dăoliți	dăoliții	dăolite	dăolitele
genitiv-dativ	singular	dăolit	dăolitului	dăolite	dăolitei
genitiv-dativ	plural	dăoliți	dăoliților	dăolite	dăolitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

dăuli, dăulescverb

1. regional A jeli, a plânge, a boci pe cineva. DEX '09 DLRLC

sinonime: căina jelui lamenta tângui văicări văita
- format_quote S-adune vecini Și neamuri să strîngă, Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească, Să mi-o dăulească. COȘBUC, P. II 151. DLRLC

etimologie:

necunoscută DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.