11 definiții pentru dăulit
din care- explicative DEX (5)
- ortografice DOOM (2)
- sinonime (2)
- regionalisme (2)
Explicative DEX
DĂOLI vb. IV v. dăuli.
DĂOLI vb. IV v. dăuli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DĂULI, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăoli vb. IV] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂULI, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăoli vb. IV] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
dăoli1 vr [At: F (1885), 79 / Pzi: daolesc / E: aoleu] (Ban; Trs) 1 A se boci. 2 A se văita.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dăoli2 v vz dăuli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂULI, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A jeli, a boci, a plînge (pe cineva). S-adune vecini Și neamuri să strîngă, Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească, Să mi-o dăulească. COȘBUC, P. II 151. – Pronunțat: dă-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
dăuli (a ~) (a jeli) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulesc, imperf. 3 sg. dăulea; conj. prez. 3 să dăulească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dăuli vb. (sil. dă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulesc, imperf. 3 sg. dăulea; conj. prez. 3 sg. și pl. dăulească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DĂULI vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dăuli vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
dăuli, dăulesc, vb. refl. – (reg.) A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria, 2003: 39). – Et. nec. (DEX); cf. ăuli (Frățilă).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dăuli, dăulesc, vb. refl. – A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria 2003, 39). – Probabil din dăula „a se istovi, a se apleca”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
dăuli, dăulescverb
- 1. A jeli, a plânge, a boci pe cineva. DEX '09 DLRLC
- S-adune vecini Și neamuri să strîngă, Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească, Să mi-o dăulească. COȘBUC, P. II 151. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.