2 intrări

10 definiții

CUSTODÍE, custodii, s. f. Pază, păstrare (și administrare) a unui obiect (pus sub sechestru). – Din lat. custodia. Cf. sl. kustodija.

CUSTODÍE, custodii, s. f. Pază, păstrare (și administrare) a unui obiect (pus sub sechestru). – Din lat. custodia. Cf. sl. kustodija.

CUSTODÍE, custodii, s. f. Pază, supraveghere, păstrare (uneori administrare) a unui obiect (de obicei pus sub sechestru). Lucruri sechestrate și lăsate în custodia debitorului.

custodíe s. f., art. custodía, g.-d. art. custodíei; pl. custodíi, art. custodíile

custodíe s. f., art. custodía, g.-d. art. custodíei; pl. custodíi, art. custodíile

CUSTODÍE s.f. Pază, păstrare a unui obiect. [< lat. custodia].

CUSTODÍE s. f. pază și conservare a anumitor bunuri. (< it., lat. custodia)

CUSTODÍE f. Păstrare sau pază a unor obiecte puse sub sechestru. [Art. custodia; G.-D. custodiei; Sil. -di-e] /<lat. custodia

custódie f. (vsl. kustódiĭa, vgr. kustodia, d. lat. custódia. Dacă l-am fi moștenit de la Romanĭ, am fi zis custoază). L. V. Pază, strajă, gardă (la mormîntu lui Hristos).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUSTODIE, pr. (Vlah. PB) < subst.

Intrare: custodie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular custodie custodia
plural custodii custodiile
genitiv-dativ singular custodii custodiei
plural custodii custodiilor
vocativ singular
plural
Intrare: Custodie
Custodie