4 intrări

Articole pe această temă:

20 de definiții

CURCÁN, curcani, s. m. 1. Pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai (Meleagris gallopavo); p. restr. masculul curcii. ◊ Expr. A se umfla în pene ca un curcan = a se îngâmfa, a-și da aere. ♦ (Depr.; în trecut) Sergent de stradă; vardist. 2. Fig. Poreclă dată dorobanților români din războiul de la 1877-1878. – Curcă + suf. -an.

CURCÁN, curcani, s. m. 1. Pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai (Meleagris gallopavo); p. restr. masculul curcii. ◊ Expr. A se umfla în pene ca un curcan = a se îngâmfa, a-și da aere. ♦ (Depr.; în trecut) Sergent de stradă; vardist. 2. Fig. Poreclă dată dorobanților români din războiul de la 1877-1878. – Curcă + suf. -an.

CURCÁN, curcani, s. m. 1. Pasăre domestică mare din familia galinaceelor, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai; masculul curcii. După dînsa alergau curcanii leorbăind din gușa cu mărgele roșii. C. PETRESCU, R. DR. 242. Căpitanul de haiduci puse de tăie un curcan. ISPIRESCU, L. 142. La curcani vînătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditînd umblă-n ogradă. EMINESCU, N. 42. [Vulpea] zise-n dată: Prințule, în loc de plată Aș pofti cîțiva curcani. ALEXANDRESCU, P. 33. ◊ Expr. A se umfla în pene (sau, mai rar, a se îngîmfa) ca un curcan = a-și da aere, a face pe grozavul. [Fiul împăratului] se rotea pe lîngă dînsa ca și se îngîmfa ca un curcan. ISPIRESCU, L. 311. ♦ (Depreciativ) Sergent de stradă, vardist. Jucau barbut, cu ochii în patru să nu-i prindă curcanul. PAS, Z. I 166. 2. Fig. Poreclă dată dorobanților romîni în războiul de la 1877-1878 (din cauza penei de curcan pe care o purtau la căciulă). Peneș Curcanul [titlu]. ALECSANDRI. Ne dase nume de curcani Un hîtru bun de glume. ALECSANDRI, P. A. 204.

curcán s. m., pl. curcáni

!móțul-curcánului (plantă) s. m. art.

curcán s. m., pl. curcáni

móțul-curcánului (bot.) s. n.

CURCÁN s. 1. (ORNIT.; Meleagris gallopavo) (Transilv.) corcodan, (prin Transilv.) puicoi, (Ban.) tutcan. 2. (MIL., IST.) v. dorobanț.

MOȚUL-CURCÁNULUI s. v. busuioc-roșu, răculeț.

NASUL-CURCÁNULUI s. v. busuioc-roșu, moțul-curcanului.

CURCÁN ~i m. Pasăre domestică, de talie mare, cu coada lată care se desface în evantai, crescută pentru carnea ce posedă valoroase calități dietetice. ◊ A se umfla în pene ca un ~ a-și da aere. /curcă + suf. ~an

curcan m. 1. pasăre de curte din ordinul galinaceelor, adusă din America în Europa la 1518 de Iezuiți (Meleagris gallopavo): se umflă ca un curcan; 2. nume dat (după răsboiul dela 1877) dorobanților noștri, cari purtau la căciulă o pană de curcan: curcan cu trei cruci pe piept; 3. iarbă de curcă (Fumaria).

curcán m. (d. curcă, ca gîscan d. gîscă. V. curcă). Masculu curciĭ, o pasăre galinacee domestică adusă din America de ĭezuițĭ la 1518 (meléagris gallopávo). Nume dat în glumă dorobanților după pana saŭ penele de curcan pe care le poartă la căcĭulă (prefăcut în renume după războĭu de la 1877, dar oficial numițĭ tot dorobanțĭ). A se unfla [!] în pene ca curcanu, a fi grozav de mîndru. – În Trans. și corcodan. V. cĭocoĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CURCANI, com. în jud. Călărași, pe Argeș; 5.563 loc. (1991). Stație de c. f.

CURCÁN s. 1. (ORNIT.; Meleagris gallopavo) (Transilv.) corcodán, (prin Transilv.) puicói, (Ban.) tutcán. 2. (MIL.) căciular, dorobanț. (~ în vechea armată română.)

moțul-curcánului s. v. BUSUIOC-ROȘU. RĂCULEȚ. ȘTIR.

nasul-curcánului s. v. BUSUIOC-ROȘU. MOȚUL-CURCANULUI.

CURCÁN (‹ curcă) s. m. (ZOOT.) Pasăre din ordinul galiformelor, care trăiește în stare sălbatică în S.U.A. și Mexic, de c. 45-70 cm, cu coada lată, ce o desfășoară sub formă de evantai (Meleagris gallopavo); a fost singura pasăre domesticită de azteci, iar europenii l-au adus, la c. 1500, pe vechiul continent, ca pasăre domestică; este crescut pentru producția de carne; p. restr. masculul curcii.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a se umfla ca un curcan / ca un păun expr. a-și da importanță, a se grozăvi.

curcan, curcani s. m. polițist.

Intrare: curcan
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curcan curcanul
plural curcani curcanii
genitiv-dativ singular curcan curcanului
plural curcani curcanilor
vocativ singular
plural
Intrare: Curcani
Curcani
Intrare: moțul-curcanului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular moț-curcanului moțul-curcanului
plural
genitiv-dativ singular moț-curcanului moțului-curcanului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: nasul-curcanului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nasul-curcanului
plural
genitiv-dativ singular nasului-curcanului
plural
vocativ singular
plural

nasul-curcanului

etimologie: