7 intrări

school Articole pe această temă:

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCOȚÁ, cocóț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat. ♦ Fig. A promova într-un post sau la o situație nemeritată. [Prez. ind. și: cocoțez] – Et. nec.

COCOȚÁ, cocóț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat. ♦ Fig. A promova într-un post sau la o situație nemeritată. [Prez. ind. și: cocoțez] – Et. nec.

CUCÚTĂ, cucute, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament; dudău, buciniș (Conium maculatum).Expr. (Fam.) Doar n-am băut cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...). ◊ Compuse: cucută-de-apă = plantă erbacee de apă, cu flori albe dispuse în formă de umbrelă (Cicuta virosa); cucută-de-pădure = plantă erbacee cu frunze ascuțite și flori albe (Galium schultesii).Lat. *cucuta (= cicuta).

CUCÚTĂ, cucute, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament; dudău, buciniș (Conium maculatum).Expr. (Fam.) Doar n-am băut cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...). ◊ Compuse: cucută-de-apă = plantă erbacee de apă, cu flori albe dispuse în formă de umbrelă (Cicuta virosa); cucută-de-pădure = plantă erbacee cu frunze ascuțite și flori albe (Galium schultesii).Lat. *cucuta (= cicuta).

cocoța vtr [At: ODOBESCU, S. III, 23 / V: cucuța, gogo~ / Pzi: cocoț, ~țez / E: nct] (Pfm) 1-2 A (se) urca pe ceva Si: a (se) cocoți (1-2). 3 A (se) așeza pe un loc mai ridicat Si: a (se) cocoți (3). 4 (Fig) A promova într-un mod dubios Si: a (se) cocoți (4).

cucu sf [At: LB / V: ~cătă, ~câ / Pl: ~te și (rar) ~uți / E: ml *cucuta] 1 (Șîc ~-mare) Plantă erbacee, otrăvitoare, din familia umbeliferelor, cu miros urât, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată în medicină Si: (reg) buciniș, duduie, iarba călugărului (Conium maculatum). 2 (Pfm; îe) A fi ca o ~ A fi foarte slab. 3 (Pfm; îe) A mâncat ~ A înnebunit. 4 (Bot; reg) Crucea-pământului (Lycopodium clavatum). 5 (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramonium). 6 (Reg; șîc ~-de-apă, ~-de-baltă, ~-înveninată, ~-mică) Plantă ierboasă, foarte otrăvitoare, din familia umbeliferelor, cu flori albe dispuse în umbele Si: (reg) buciniș-de-apă, buciniș-de-baltă (Cicuta virosa). 7 (Bot; reg) ~-de-baltă Mărăraș (Oenanthe aquatica). 8 (Reg; șîc ~-de-pădure) Plantă ierboasă, din familia rubiaceelor, cu frunze ascuțite și flori albe dispuse în inflorescențe Si: (Buc) sămcuță (Galium schultesii). 9 (Bot; reg; îc) ~-mică Pătrunjelul-câinelui (Aethusa cynapium). 10 (Bot; reg; îae) Pătrunjel de câmp (Peucedanum oreoselinum). 11 (Bot; reg; îc) ~-sălbatică Îngerea (Selinum carvifolia). 12 (Bot; reg) Hașmaciucă (Anthriscus silvestris). 13 (Bot; reg; îc) ~-mare Angelică (Angelica archangelica). 14 (Bot; reg; lpl) Pliscul-cucoarei (Erodium cicutarium).

cucuța1 vi [At: ALRM II/I h. 265 / Pzi: esc / E: ns cf cucuia] (Trs) A colinda.

COCOȚÁ, cocóț și cocoțez, vb. I. Refl. A se urca pe ceva, a se așeza pe un loc mai ridicat. Păreau cam ciudați moții, cu obiceiul acesta de a se cocoța pe cele mai înalte vîrfuri. BOGZA, Ț. 43. Bozan s-a urcat sus pe scara de sîrmă, la comanda podului rulant. Acolo stă cocoțat de paisprezece ani. SAHIA, N. 33. [Un pui] a sărit pe spatele mamei și, cu piciorușele lui subțiri și fragede ca paiul, i se cocoață după gît. GIRLEANU, L. 10. Ermil, cocoțat pe capră, mîna caii cu un bici improvizat. SLAVICI, N. I 320. ♦ Fig. A se ridica, a se înălța într-un post sau la o situație nemeritată. Știm ce-a fost la congresul de acum cinci ani [1899]; s-a dovedit că în fruntea mișcării se cocoțaseră niște trădători, și trădătorii s-au dus unde le era locul, în tabăra burgheziei. GALAN, Z. R. 21.

CUCÚTĂ, cucute, s. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, foarte otrăvitoare și cu miros caracteristic, întrebuințată ca medicament (Conium maculatum). Cucuta crește prin ogradă Și polomida-i leagă snopii. GOGA, P. 19. Știți ce i-am dat să beie? Ceai de cucută, fiert la un loc cu un snop de pipăruși roși și dres cu puțintică terbentină. ALECSANDRI, T. 103. Rău e deal cu cucute Și badea cu mîndre multe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 407. ◊ Expr. (Familiar) Doar n-am mîncat cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...). – Accentuat și: cúcută.

A COCOȚÁ cocoț tranz. A face să se cocoațe. /Orig. nec.

A SE COCOȚÁ mă cocoț intranz. 1) A se urca pe un loc (mai) înalt. 2) A avansa într-un post sau la o situație fără a merita. /Orig. nec.

CUCÚTĂ ~e f. Plantă erbacee din familia umbeliformelor, cu rădăcina și fructele toxice, folosită în farmaceutică. /<lat. cucuta

cocoțà (gogoțà) v. 1. se zice despre păsări când s’așează pe o ramură de copaciu; 2. fig. a se așeza pe ceva înalt sau în locul cel mai bun. [Cf. cucuia].

cucută f. 1. plantă otrăvitoare cu un grețos miros de șoareci; frunzele și fructele-i sunt întrebuințate în medicină (Conium maculatum); 2. otravă, extrasă dintr’această plantă, cu care Atenienii otrăveau pe unii osândiți; Socrate bău cucută. [Lat. vulg. *CUCUTA = clasic CICUTA].

cocóț și -éz (Munt.), cucúț și -éz (Trans.). gogóț și -éz (Mold. Munt.), gurgúț și -éz (Mold.) și popóț și -éz (Munt.), v. tr. (rudă cu cucă, cucuĭ, gurguĭ, cocuță.El cocoață, să cocoațe). Pun ceva prea sus: a cocoța un pahar pe dulap, (fig.), un calic în capu meseĭ. V. refl. Cocoșu s’a cocoțat pe gard, (fig.), Țiganu pe tron.

cucútă și (est) cúcută f., pl. e (lat. cucúta, din cĭcúta, cucută; pv. cocuda; fr. cigüe, vfr. ceue; alb. kukută; sîrb. kukuta). O plantă umbeliferă, veninoasă (conium maculátum). Veninu acesteĭ plante: Socrate bău cucută. V. buciniș, dudaĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cocoțá (a ~) vb., ind. prez. 3 cocoáță

arată toate definițiile

Intrare: Cucuta
Cucuta nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cucuta
Intrare: cocoța
verb (VT35)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoța
  • cocoțare
  • cocoțat
  • cocoțatu‑
  • cocoțând
  • cocoțându‑
singular plural
  • cocoață
  • cocoțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocoț
(să)
  • cocoț
  • cocoțam
  • cocoțai
  • cocoțasem
a II-a (tu)
  • cocoți
(să)
  • cocoți
  • cocoțai
  • cocoțași
  • cocoțaseși
a III-a (el, ea)
  • cocoață
(să)
  • cocoațe
  • cocoța
  • cocoță
  • cocoțase
plural I (noi)
  • cocoțăm
(să)
  • cocoțăm
  • cocoțam
  • cocoțarăm
  • cocoțaserăm
  • cocoțasem
a II-a (voi)
  • cocoțați
(să)
  • cocoțați
  • cocoțați
  • cocoțarăți
  • cocoțaserăți
  • cocoțaseți
a III-a (ei, ele)
  • cocoață
(să)
  • cocoațe
  • cocoțau
  • cocoța
  • cocoțaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoța
  • cocoțare
  • cocoțat
  • cocoțatu‑
  • cocoțând
  • cocoțându‑
singular plural
  • cocoțea
  • cocoțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocoțez
(să)
  • cocoțez
  • cocoțam
  • cocoțai
  • cocoțasem
a II-a (tu)
  • cocoțezi
(să)
  • cocoțezi
  • cocoțai
  • cocoțași
  • cocoțaseși
a III-a (el, ea)
  • cocoțea
(să)
  • cocoțeze
  • cocoța
  • cocoță
  • cocoțase
plural I (noi)
  • cocoțăm
(să)
  • cocoțăm
  • cocoțam
  • cocoțarăm
  • cocoțaserăm
  • cocoțasem
a II-a (voi)
  • cocoțați
(să)
  • cocoțați
  • cocoțați
  • cocoțarăți
  • cocoțaserăți
  • cocoțaseți
a III-a (ei, ele)
  • cocoțea
(să)
  • cocoțeze
  • cocoțau
  • cocoța
  • cocoțaseră
cucuța (a urca)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gogoța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cucută
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucu
  • cucuta
plural
  • cucute
  • cucutele
genitiv-dativ singular
  • cucute
  • cucutei
plural
  • cucute
  • cucutelor
vocativ singular
plural
Intrare: cucută-de-apă
cucută-de-apă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucută-de-a
  • cucuta-de-a
plural
  • cucute-de-a
  • cucutele-de-a
genitiv-dativ singular
  • cucute-de-a
  • cucutei-de-a
plural
  • cucute-de-a
  • cucutelor-de-a
vocativ singular
plural
Intrare: cucută-de-pădure
cucută-de-pădure substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucută-de-pădure
  • cucuta-de-pădure
plural
  • cucute-de-pădure
  • cucutele-de-pădure
genitiv-dativ singular
  • cucute-de-pădure
  • cucutei-de-pădure
plural
  • cucute-de-pădure
  • cucutelor-de-pădure
vocativ singular
plural
Intrare: Cucuța
Cucuța nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cucuța
Intrare: cucuța
cucuța (a colinda)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocoța cucuța gogoța

  • 1. A (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cățăra urca attach_file 4 exemple
    exemple
    • Păreau cam ciudați moții, cu obiceiul acesta de a se cocoța pe cele mai înalte vîrfuri. BOGZA, Ț. 43.
      surse: DLRLC
    • Bozan s-a urcat sus pe scara de sîrmă, la comanda podului rulant. Acolo stă cocoțat de paisprezece ani. SAHIA, N. 33.
      surse: DLRLC
    • [Un pui] a sărit pe spatele mamei și, cu piciorușele lui subțiri și fragede ca paiul, i se cocoață după gît. GIRLEANU, L. 10.
      surse: DLRLC
    • Ermil, cocoțat pe capră, mîna caii cu un bici improvizat. SLAVICI, N. I 320.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A promova într-un post sau la o situație nemeritată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Știm ce-a fost la congresul de acum cinci ani [1899]: s-a dovedit că în fruntea mișcării se cocoțaseră niște trădători, și trădătorii s-au dus unde le era locul, în tabăra burgheziei. GALAN, Z. R. 21.
        surse: DLRLC

etimologie:

cucută

  • 1. Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament (Conium maculatum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: buciniș dudău attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cucuta crește prin ogradă Și polomida-i leagă snopii. GOGA, P. 19.
      surse: DLRLC
    • Știți ce i-am dat să beie? Ceai de cucută, fiert la un loc cu un snop de pipăruși roși și dres cu puțintică terbentină. ALECSANDRI, T. 103.
      surse: DLRLC
    • Rău e dealul cu cucute Și badea cu mîndre multe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 407.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar Doar n-am băut (sau mâncat) cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • comentariu Accentuat și: cucută.
    surse: DLRLC

etimologie:

cucută-de-apă

  • 1. Plantă erbacee de apă, cu flori albe dispuse în formă de umbrelă (Cicuta virosa).
    surse: DEX '09

etimologie:

cucută-de-pădure

  • 1. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și flori albe (Galium schultesii).
    surse: DEX '09

etimologie: