5 intrări

31 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. II. S. m. și f. 1. Persoană care a primit botezul și crede în Isus Hristos. 2. (Pop.) Persoană, om, individ. – Lat. christianus.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face creștin (II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din creștin.

CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. II. S. m. și f. 1. Adept al creștinismului. 2. (Pop.) Persoană, om, individ. – Lat. christianus.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face creștin (II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din creștin.

CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, s. m. și f. 1. Adept al creștinismului. ◊ (Adjectival) De creștinism, al creștinismului. Religie creștină. 2. Bărbat (mai rar femeie); om, individ. Nu, altfel trebuia să facem, uite, cum ziceau creștinii ăia din gară, meseriașii ăia, că ei știu mai bine rosturile. DUMITRIU, F. 134. Învățătura, puțină și neisprăvită... dar mai presus de a celorlalți creștini din sat îi luminase altfel mintea. C. PETRESCU, R. DR. 23. Pînă la asfințitul soarelui, ajungem la gura Bicazului. Acolo poposim la un creștin, om de treabă. SADOVEANU, B. 115.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. A face creștin, a boteza în religia creștină. De micșor m-ai botezat, De mare m-ai cununat, Trei copii mi-ai creștinat. ȘEZ. VIII 170. ◊ Absol. Creștinează Și botează, Dă de fin Cîte-un tretin Și de fină O tretină. ALECSANDRI, P. P. 81. ♦ Refl. A adopta creștinismul, a trece la creștinism. Ștefan, regele Ungariei, s-a creștinat la anul 1000.

creștín adj. m., s. m., pl. creștíni; adj. f., s. f. creștínă, pl. creștíne

creștiná (a ~) vb., ind. prez. 3 creștineáză

*democrát-creștín (-mo-crat-) adj. m., s. m., pl. democrát-creștíni; adj. f., s. f. democrát-creștínă, pl. democrát-creștíne

creștín adj. m., s. m., pl. creștíni; f. sg. creștínă, pl. creștíne

creștiná vb., ind. prez. 1 sg. creștinéz, 3 sg. și pl. creștineáză

CREȘTÍN s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.

CREȘTINÁ vb. (BIS.) a (se) boteza. (Un mahomedan care s-a ~.)

DEMOCRAT-CREȘTÍN s., adj. (POL.) creștin-democrat.

Creștin ≠ necreștin, păgân

creștín (creștínă), adj.1. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. – 2. (S. m.) Om cumsecade, om bun. – Mr., megl. creștin. Lat. christianus (Pușcariu 415; Candrea-Dens., 409; REW 1888: DAR). Pentru al doilea sens, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 165; Iordan, BF, VI, 150; și observațiile prea puțin pertinente ale lui E. Speidel, BL, IX, 25, care atribuie această accepție unei influențe rusești. După P. Labriolle, Christianus, în Bull. Du Cange, V (1929-30), p. 69-88, este cuvînt rar în primele secole, care apare numai de trei ori în Noul Testament, și a cărui pronunțare pop. a fost chrestianus. Candrea-Dens. explică evoluția anormală (normal ar fi trebuit să se dea *creșin) prin data sa tîrzie; dar se datorează mai curînd conservatorismului natural al cuvîntului. Este cuvînt folosit general (ALR, I, 214). Cf. dubletul înv. hristian, s. m. (‹ χριστιανός). Der. necreștin, adj. (necredincios, păgîn); necreștinesc, adj. (păgîn); creștinește, adv. (ca un creștin); creștina (var. încreștina, creștini), vb. (a se face creștin, a se boteza); necreștinat, adj. (care nu este botezat); creștinism, s. n. (ansamblul religiilor bazate pe învățăturile lui Cristos), formație neol.; creștinăție, s. f. (înv., creștinătate); creștinătate, s. f. (totalitatea creștinilor, lumea creștină), care se consideră reprezentant al lat. christianitas (Candrea-Dens., 410; DAR), dar care mai probabil este un der. intern (Cf. Graur, BL, II, 18).

CREȘTÍN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de creștinism; propriu creștinismului. /<lat. christianus

CREȘTÍN2 ~i m. Adept al creștinismului. /<lat. christianus

A SE CREȘTINÁ mă ~éz intranz. A deveni creștin; a se boteza în religia creștină. /Din creștin

A CREȘTINÁ ~éz tranz. A face să se creștineze. /Din creștin

Intrare: creștin (adj.)
creștin adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular creștin creștinul crești creștina
plural creștini creștinii creștine creștinele
genitiv-dativ singular creștin creștinului creștine creștinei
plural creștini creștinilor creștine creștinelor
vocativ singular
plural
Intrare: creștina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) creștina creștinare creștinat creștinând singular plural
creștinea creștinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) creștinez (să) creștinez creștinam creștinai creștinasem
a II-a (tu) creștinezi (să) creștinezi creștinai creștinași creștinaseși
a III-a (el, ea) creștinea (să) creștineze creștina creștină creștinase
plural I (noi) creștinăm (să) creștinăm creștinam creștinarăm creștinaserăm, creștinasem*
a II-a (voi) creștinați (să) creștinați creștinați creștinarăți creștinaserăți, creștinaseți*
a III-a (ei, ele) creștinea (să) creștineze creștinau creștina creștinaseră
Intrare: creștină
creștină substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crești creștina
plural creștine creștinele
genitiv-dativ singular creștine creștinei
plural creștine creștinelor
vocativ singular
plural
Intrare: Crestîna
Crestîna
Intrare: Crestina
Crestina
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)