2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cóntăș sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 203/32 / V: ~teș, ~toș, ~tuș / Pl: ~e / E: pn kontusz] 1 Haină bărbătească, lungă și îmblănită, purtată pe deasupra de domni și de boieri. 2 (Îc) ~-bos Haină luxoasă purtată de domni la ceremonii. 3 (Mol; Buc) Haină bărbătească, de obicei îmblănită, scurtă până la brâu, purtată de țărani. 4 Broboadă purtată de femei pe spate.

CÓNTĂȘ, contășe, s. n. 1. Haină lungă și îmblănită, purtată în trecut de boieri. 2. (Reg.) Scurteică îmblănită pe care o poartă țăranii, prin Bucovina și prin Moldova. [Var.; cóntoș, cóntuș s. n.] – Din pol. kontusz, bg. kontoș.

CÓNTĂȘ, contășe, s. n. 1. Haină luxoasă, lungă, purtată în trecut de boieri. 2. (Reg.) Haină bărbătească, de obicei îmblănită (scurtă până la brâu), pe care o poartă țăranii, prin Bucovina și prin Moldova. [Var.: cóntoș, cóntuș s. n.] – Din pol. kontusz, bg. kontoș.

CÓNTĂȘ, contășe, s. n. (Mold.) Haină bărbătească, de obicei îmblănită, mai adesea scurtă pînă la brîu, pe care o poartă în unele regiuni țăranii; (în trecut) haină luxoasă, lungă, purtată de boieri. După șoaptele acestea pripite, oșteanul se înveli bine în contăș și puse mîna pe ușă. SADOVEANU, O. I 143. Ion însă, împiedicat cu picioarele în mînicile contășului, căzuse alivanta la pămînt. CREANGĂ, A. 111. Moș Neculcea... cu straie de șiac călugăresc și cu un contăș blănii. CONTEMPORANUL, VI 98. Vulpea a ieșit de contăș foarte bună. DONICI, F. 39. – Variante: cóntoș (ODOBESCU, S. A. 113, GHICA, S. A. 37), cóntuș (NEGRUZZI, S. I 133) s. n.

CÓNTĂȘ ~e n. înv. 1) Haină lungă de iarnă, îmblănită cu piei scumpe, purtată în trecut de boieri. 2) Haină bărbătească scurtă, de obicei îmblănită, purtată în trecut de țărani. /<bulg. kontos, pol. kontusz

cóntoș sn vz contăș

cóntuș sn vz contăș

CÓNTOȘ s. n. v. contăș.

CÓNTUȘ s. n. v. contăș.

conteș (contoș) n. 1. odinioară, manta lungă și îmblănită: conteșul cel de postav alb, blănit cu samur, al beizadelii FIL.; 2. azi, haină țărănească lungă și largă, brodată și îmblănită cu piei de vulpe, purtată la zile mari. [Pol. KONTUSZ].

*cóntuș n., pl. e (pol. kontusz, kuntusz, rut. kóntuš, kúntuš, ung. köntös, kantus, turc. bg. kontóš, poate d. vgr. [d. pers.] kándys, un fel de manta persică. V. cotoșman). Vechĭ. Un fel de manta boĭerească blănită. Azĭ. Mold. Un fel de manta pe care o poartă țăraniĭ bogațĭ. – În Mold. sud și cónteș (pînă pin sec. 19), un fel de malotea femeĭască purtată pe umerĭ și care avea niște mînicĭ lungĭ neîntrebuințate. – Și cóntoș, cóntăș (ca ratuș, -eș, -oș și ĭuruș, -eș). V. contoman, dulamă și cortel).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cóntăș (înv., reg.) s. n., pl. cóntășe

cóntăș s. n., pl. cóntășe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÓNTĂȘ s. v. dulamă, suman.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONTĂȘ subst. (haină). 1. – (BCI 1, VII 68); mold. (Sd V 40, XI 76 XXII 353-7; Băl III); Contăș cu fii „numiți Totoescul, evident după moșia Totoești” (RI XIV 156); Contășul Ursul (Tec I). 2. Contaș (Sd IV; Isp III1; RI VI 77). 3. Contășel, Șt., mold., act. 4. Contiș (Sd XI 51); Contîș, log. al III-lea mold. (RI X 119).

Intrare: contăș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contăș
  • contășul
  • contășu‑
plural
  • contășe
  • contășele
genitiv-dativ singular
  • contăș
  • contășului
plural
  • contășe
  • contășelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contoș
  • contoșul
  • contoșu‑
plural
  • contoșe
  • contoșele
genitiv-dativ singular
  • contoș
  • contoșului
plural
  • contoșe
  • contoșelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contuș
  • contușul
  • contușu‑
plural
  • contușe
  • contușele
genitiv-dativ singular
  • contuș
  • contușului
plural
  • contușe
  • contușelor
vocativ singular
plural
Intrare: Contăș
Contăș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Contăș
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contăș contoș contuș

  • 1. Haină lungă și îmblănită, purtată în trecut de boieri.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: dulamă suman un exemplu
    exemple
    • Vulpea a ieșit de contăș foarte bună. DONICI, F. 39.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Scurteică îmblănită pe care o poartă țăranii, prin Bucovina și prin Moldova.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: contășel 3 exemple
    exemple
    • După șoaptele acestea pripite, oșteanul se înveli bine în contăș și puse mîna pe ușă. SADOVEANU, O. I 143.
      surse: DLRLC
    • Ion însă, împiedicat cu picioarele în mînicile contășului, căzuse alivanta la pămînt. CREANGĂ, A. 111.
      surse: DLRLC
    • Moș Neculcea... cu straie de șiac călugăresc și cu un contăș blănit. CONTEMPORANUL, VI 98.
      surse: DLRLC

etimologie: