2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cóntăș sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 203/32 / V: ~teș, ~toș, ~tuș / Pl: ~e / E: pn kontusz] 1 Haină bărbătească, lungă și îmblănită, purtată pe deasupra de domni și de boieri. 2 (Îc) ~-bos Haină luxoasă purtată de domni la ceremonii. 3 (Mol; Buc) Haină bărbătească, de obicei îmblănită, scurtă până la brâu, purtată de țărani. 4 Broboadă purtată de femei pe spate.

CÓNTĂȘ, contășe, s. n. 1. Haină lungă și îmblănită, purtată în trecut de boieri. 2. (Reg.) Scurteică îmblănită pe care o poartă țăranii, prin Bucovina și prin Moldova. [Var.; cóntoș, cóntuș s. n.] – Din pol. kontusz, bg. kontoș.

CÓNTĂȘ, contășe, s. n. 1. Haină luxoasă, lungă, purtată în trecut de boieri. 2. (Reg.) Haină bărbătească, de obicei îmblănită (scurtă până la brâu), pe care o poartă țăranii, prin Bucovina și prin Moldova. [Var.: cóntoș, cóntuș s. n.] – Din pol. kontusz, bg. kontoș.

CÓNTĂȘ, contășe, s. n. (Mold.) Haină bărbătească, de obicei îmblănită, mai adesea scurtă pînă la brîu, pe care o poartă în unele regiuni țăranii; (în trecut) haină luxoasă, lungă, purtată de boieri. După șoaptele acestea pripite, oșteanul se înveli bine în contăș și puse mîna pe ușă. SADOVEANU, O. I 143. Ion însă, împiedicat cu picioarele în mînicile contășului, căzuse alivanta la pămînt. CREANGĂ, A. 111. Moș Neculcea... cu straie de șiac călugăresc și cu un contăș blănii. CONTEMPORANUL, VI 98. Vulpea a ieșit de contăș foarte bună. DONICI, F. 39. – Variante: cóntoș (ODOBESCU, S. A. 113, GHICA, S. A. 37), cóntuș (NEGRUZZI, S. I 133) s. n.

cóntăș (înv., reg.) s. n., pl. cóntășe

cóntăș s. n., pl. cóntășe

CÓNTĂȘ s. v. dulamă, suman.

CÓNTĂȘ ~e n. înv. 1) Haină lungă de iarnă, îmblănită cu piei scumpe, purtată în trecut de boieri. 2) Haină bărbătească scurtă, de obicei îmblănită, purtată în trecut de țărani. /<bulg. kontos, pol. kontusz

cóntuș sn vz contăș

CÓNTOȘ s. n. v. contăș.

CÓNTUȘ s. n. v. contăș.

conteș (contoș) n. 1. odinioară, manta lungă și îmblănită: conteșul cel de postav alb, blănit cu samur, al beizadelii FIL.; 2. azi, haină țărănească lungă și largă, brodată și îmblănită cu piei de vulpe, purtată la zile mari. [Pol. KONTUSZ].

*cóntuș n., pl. e (pol. kontusz, kuntusz, rut. kóntuš, kúntuš, ung. köntös, kantus, turc. bg. kontóš, poate d. vgr. [d. pers.] kándys, un fel de manta persică. V. cotoșman). Vechĭ. Un fel de manta boĭerească blănită. Azĭ. Mold. Un fel de manta pe care o poartă țăraniĭ bogațĭ. – În Mold. sud și cónteș (pînă pin [!] sec. 19), un fel de malotea femeĭască purtată pe umerĭ și care avea niște mînicĭ lungĭ neîntrebuințate. – Și cóntoș, cóntăș (ca ratuș, -eș, -oș și ĭuruș, -eș). V. contoman, dulamă și cortel).

Intrare: contăș
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contăș contășul
plural contășe contășele
genitiv-dativ singular contăș contășului
plural contășe contășelor
vocativ singular
plural
contoș
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contoș contoșul
plural contoșe contoșele
genitiv-dativ singular contoș contoșului
plural contoșe contoșelor
vocativ singular
plural
contuș
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contuș contușul
plural contușe contușele
genitiv-dativ singular contuș contușului
plural contușe contușelor
vocativ singular
plural
Intrare: Contăș
Contăș