contăș sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 203/32 / V: ~teș, ~toș, ~tuș / Pl: ~e / E: pn kontusz] 1 Haină bărbătească, lungă și îmblănită, purtată pe deasupra de domni și de boieri. 2 (Îc) ~-bos Haină luxoasă purtată de domni la ceremonii. 3 (Mol; Buc) Haină bărbătească, de obicei îmblănită, scurtă până la brâu, purtată de țărani. 4 Broboadă purtată de femei pe spate.

CONTĂȘ subst. (haină). 1. – (BCI 1, VII 68); mold. (Sd V 40, XI 76 XXII 353-7; Băl III); Contăș cu fii „numiți Totoescul, evident după moșia Totoești” (RI XIV 156); Contășul Ursul (Tec I). 2. Contaș (Sd IV; Isp III¹; RI VI 77). 3. Contășel, Șt., mold., act. 4. Contiș (Sd XI 51); Contîș, log. al III-lea mold. (RI X 119).