3 intrări

15 definiții

constánd sn vz costandă

constá vi [At: LM / Pzi 3: ~stá / E: lat constare] 1 A fi alcătuit din... Și: a consista (1). 2 A se baza pe... Și: a consista (2). 3 A se defini prin... Și: a consista (3).

CONSTÁ, pers. 3 cónstă, vb. I. Intranz. A fi alcătuit, format din..., a se compune din...; a consista. – Din lat. constare.

CONSTÁ, pers. 3 cónstă, vb. I. Intranz. A fi alcătuit, format din..., a se compune din...; a consista. – Din lat. constare.

CONSTÁ pers. 3 constă, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. «din» sau «în») A fi compus din..., a fi format din..., a consista. Țesutul osos constă din două feluri de substanțe: dintr-o substanță organică elastică, așa numita oseină, și dintr-o masă dură, rigidă, calcaroasă. ANATOMIA 133.

constá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. constắ, 3 pl. constáu; imperf. 3 sg. constá, perf. s. 3 sg. constắ, m.m.c.p. 3 sg. constáse; conj. prez. 3 să consteá

constá vb., ind. prez. 3 sg. constă/cónstă, 3 pl. constáu/cónstă; conj. prez. 3 sg. și pl. consteá/cónste

CONSTÁ vb. 1. a consista, a rezida, a sta, (înv.) a stărui. (În ce ~ importanța problemei?) 2. a se afla, a exista, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea că...) 3. v. compune.

CONSTÁ vb. I. intr. A se compune din..., a consista. [P.i. 3 constă, 6 -stau, conj. -tea. / < lat. constare].

CONSTÁ vb. intr. a se compune din...; a consista. (< lat. constare)

A CONSTÁ pers. 3 constă intranz. 1) A fi format; a consista; a se compune; a se alcătui. 2) A se manifesta ca esență; a consista; a rezida. /<lat. constare

constà v. 1. a consista; 2. a se compune din: casa-i constă din cinci camere.

*constáŭ, a v. intr. (lat. con-stare. V. cost). Consist, sînt: fericirea constă în moderațiune. Consist, îs compus: casa constă din cincĭ camere.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSTÁ vb. 1. a consista, a rezida, a sta, (înv.) a stărui. (În ce ~ importanța problemei?) 2. a se afla, a exista, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea că... ) 3. a (se) alcătui, a avea, a se compune, (Blocul ~ din două corpuri.)

Costand, -a, -ie -oiu v. C o n s t a n t 3, 4.

Intrare: consta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) consta constare constat constând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) constă, constă (să) constea, conste consta constase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) constau, constă (să) constea, conste constau consta constaseră
Intrare: constand
constand
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Constand
Constand