12 intrări

Articole pe această temă:

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

cocoș1 [At: CANTEMIR, 1.1. II, 76 / V: (reg) cuc~ / Pl: ~i, (îrg) ~oașe, (rar) ~uri / E: vsl кoкoш „găină”] 1 sm Pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roșie dezvoltată, cu cioc ascuțit și cu penele de diferite culori (Galliis bankiva domestica). 2 sm Mascul al găinii. 3 sm (Îe) Cântă ~ul (într-o casă) Se spune pentru a arăta că, într-o familie, bărbatul are cuvântul hotărâtor. 4-6 sm (Îs) Basm (sau poveste) cu ~ul roșu Povestire, întâmplare fără sfârșit ori neadevărată. 7 sm Nume dat masculilor unor păsări. 8 sm (Îs) Pe la ~i Pe la ora două după miezul nopții. 9 sm (Îcs) De-a ~ul Nume al unui joc în care jucătorul rămas fără pereche se numește cocoș. 10 sm (Pop; îs) ~-baș Cocoș (1) care cântă când este numai de trei zile și care auzind toaca din cer, începe a cânta (la miezul nopții), iar după el cântă și ceilalți cocoși. 11 sm (Îc) ~-de-munte sau ~-sălbatic Pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin încovoiat (Tetrao urogallus). 12 sm (Îc) ~-de-mesteacăn Pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru, cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix). 13 sm (Îc) ~-încălțat Găinuță (Lagopus). 14 sm (Orn; îc) ~ul-pustietății Ciuhurez. 15 sm (Iht; îc) ~-de-mare Peștele Raja clavata. 16 sn Ciocănel percutor la armele de foc. 17 sn Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi. 18 sm (Pfm) Parte centrală a miezului pepenelui[1] verde, mai dulce și lipsită de sâmburi. 19 sm (Reg; lpl) Floricele de porumb. 20 sm Categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg. 21 sm Boxer sau luptător care face parte din categoria cocoș (20). 22 sm Figură de metal având înfățișarea unui cocoș, fixată în vârful caselor. 23 sm (Pop; îe) A fi cucoș-de-vânt A se potrivi la voia întâmplări. 24 sm Figură de metal sau de pământ, în formă de cocoș, servind ca jucărie pentru copii. 25 sm (Reg; la car) Cui mare îndoit, agățat la ruda carului cu un lănțug. 26 sm (La joagăr) Ic de fier care întinde custura în jug. 27 sm (Reg) Clanță. 28 sm (Teh) Piesă a mașinii de tors mecanică. 29 sm Pinten fixat la spatele călcâiului cizmei, cu ajutorul căruia se descalță cizma. 30 sm (Bot; lpl) Urlupi. 31 sm Figură la jocul numit „în buși”. 32 sma (Ast; pbl) Constelația pleiadelor Si: (pop) Cloșca cu pui. 33 sm (Reg; lpl) Floricele de porumb. 34 sm (Pfm) Penis. corectată

  1. pepenului → pepenelui — Ladislau Strifler

COCÓȘ, (I, III, IV) cocoși, s. m., (II) cocoașe, s. n. I. S. m. Masculul găinii; pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roșie dezvoltată, cu cioc ascuțit și cu penele de diferite culori (Gallus bankiva domestica).Expr. Cântă cocoșul (într-o casă), se spune pentru a arăta că într-o familie dată bărbatul are cuvântul hotărâtor. Basm (sau poveste) cu cocoșul roșu = povestire, întâmplare fără sfârșit sau neadevărată. ♦ (Pop.) Nume dat masculilor unor păsări. ◊ Compuse: cocoș-de-munte sau cocoș-sălbatic = pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin încovoiat (Tetrao urogallus); cocoș-de-mesteacăn = pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix). II. S. n. 1. Ciocănel percutor la armele de vânătoare. 2. Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi. III. S. m. 1. (Pop.) Partea centrală a miezului pepenelui verde, mai dulce și lipsită de sâmburi. 2. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). IV. S. m. Categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg; boxer sau luptător care face parte din această categorie. [Var.: (reg.) cucóș s. m. și n.] – Din sl. kokoši „găină”.

COCÓȘ, (I, III, IV) cocoși, s. m., (II) cocoașe, s. n. I. S. m. Masculul găinii; pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roșie dezvoltată, cu cioc ascuțit și cu penele de diferite culori (Gallus bankiva domestica).Expr. Cântă cocoșul (într-o casă), se spune pentru a arăta că într-o familie dată bărbatul are cuvântul hotărâtor. Basm (sau poveste) cu cocoșul roșu = povestire, întâmplare fără sfârșit sau neadevărată. ♦ (Pop.) Nume dat masculilor unor păsări. ◊ Compuse: cocoș-de-munte sau cocoș-sălbatic = pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin încovoiat (Tetrao urogallus); cocoș-de-mesteacăn = pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix). II. S. n. 1. Ciocănel percutor la armele de vânătoare. 2. Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi. III. S. m. 1. (Pop.) Partea centrală a miezului pepenelui verde, mai dulce și lipsită de sâmburi. 2. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). IV. S. m. Categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg; boxer sau luptător care face parte din această categorie. [Var.: (reg.) cucóș s. m. și n.] – Din sl. kokoši „găină”.

COCÓȘ, (1, II 3) cocoși, s. m., (II 1, 2) cocoașe, s. n. I. Pasăre domestică din famiiia galinaceelor (masculul găinii), cu creasta roșie, cioc ascuțit și penele de diferite culori (Gallus domesticus). Cocoși răzleți vesteau apropierea zorilor. CAMILAR, N. I 62. Cînd începu să cînte cocoșii, acel cineva pieri ca o nălucă. ISPIRESCU, L. 253. Ziuă albă-acum se face; Prind cocoșii a cînta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. ◊ Expr. Cîntă cocoșul (într-o casă) = bărbatul conduce, își impune părerile (într-o familie, într-o gospodărie). În casa noastră voi ca să cînte cocoșul, iară nu găina. ISPIRESCU, L. 31. Basmul (sau povestea) cu cocoșul roșu = povestire (întîmplare, încurcătură) fără sfîrșit (pentru că aceleași fraze se succed periodic). (Pe) la cîntatul cocoșilor v. cîntat. ♦ Compus: cocoș-sălbatic sau cocoș-de-munte = pasăre sălbatică (de vînat) de mărimea unui curcan, cu penele negre, iar pe piept verzi strălucitoare (Tetrao urogallus). Vînătoare de cocoși sălbatici. II. 1. (La armele de foc portative) Ciocănel percutor (mai demult în formă de cap de cocoș) care lovește capsa cartușului, producînd explozia încărcăturii și descărcarea armei. Noroc măi, moț călare, de vrei o flintă bună, Am, uite, una plină; cînd trag cocoșul, sună! COȘBUC, P. II 95.Pîrghie de comandă a supapei, la ciocanele de mînă, acționate cu aer comprimat sau cu abur. ♦ (Termen minier) Robinet, mai ales la țevile cu aer comprimat, la care se montează un tub de cauciuc pentru tragerea unei ramificații. 2. (La pl.) Floricele. V. floricică (2). – Variantă: (regional) cucóș (SADOVEANU, Z. C. 61, CREANGĂ, P. 68) s. m. și n.

cocóș1 (pasăre, miez de pepene, categorie sportivă) s. m., pl. cocóși

cocóș2 (piesă la arme, la ciocane) s. n., pl. cocoáșe

COCÓȘ s. 1. (ORNIT.) (rar, adesea glumeț) cucurigu, pintenat, (înv. și pop.) cântător. (~ul este masculul găinii.) 2. (ORNIT.) cocoș-de-munte (Tetrao urogallus) = cocoș-sălbatic, (reg.) gotcan, tarcan, tătar, cocoș-de-sihlă; cocoș-sălbatic v. cocoș-de-munte. 3. (BOT.) inimă. (~ la pepenele verde.) 4. (TEHN.) (Transilv.) scăpărătoare. (~ la o armă de vânătoare.)

COCÓȘ s. v. coada-cocoșului, cucui, iris, măsea, stânjen, stânjenel.

cocóș (cocóși), s. m.1. Masculul găinii. – 2. Trăgaci. – 3. Floricele de porumb. – 4. Ansamblul celor patru bucăți ale nucii. – 5. Prună putredă. – 6. Știft, pivot. – 7. Proptea, reazăm, sprijin. – Mr., megl. cucot, cócut. Creație expresivă care se bazează pe strigătul cocoșului, cf. lat. coco „strigătul cocoșului” la Petronius, lat. med. coccus (› fr. coq), it. cocca „găină” (Battisti, II, 991), fr. cocorico, sp. quiquiriqui etc. Nu încape îndoială că în der. cuvîntului a influențat sl. kokošĭ „găină”. După mai mulți autori, sl. este etimonul direct al rom. (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 67; Meyer 194; Conev 54; DAR) dar transformarea semantică ridică probleme (mr. și megl. provin din sl. kokotĭ „cocoș”). Cf. bg. kokoška „găină”, sb. kokoš „găină”, kokot „cocoș”, pol. kokosz „găină”, kokot „cocoș” etc. Kokoš cu sensul de „masculul găinii” apare totuși în rut., slov., ceh., ca și în mag. kakas, ngr. ϰοϰϰόσιον, alb. kokoš. Cel puțin o parte din aceste cuvinte poate proveni din rom. Ideea unei origini expresive a cuvîntului rom. a fost avansată de Pușcariu, Dacor., VIII, 353, unde se atribuie origine rom. cuvintelor mag., rut., slov. și ceh., ca și săs. Kokosch. Der. cocoșesc, adj. (de cocoș); cocoșește, adj. (precum cocoșii); cocoșar, s. m. (sturz, Turdus viscivorus), cf. bg. kokošar „șoim” (menționat de DAR, însă care nu poate avea legătură directă cu rom.); cocoșel, s. m. (dim. al lui cocoș; pasăre de hîrtie; floricele de porumb; știft, cui; nume dat mai multor plante); cocoși, vb. (despre cocoși, a călca găina; a se împăuna; a bate, a ciomăgi), în ultimul său sens confundîndu-se cu vb. a cocoșa, de la cocoașe „gheb”; cocoșoaică, s. f. (plantă, Arum maculatum).

COCÓȘ ~i m. 1) Pasăre domestică cu o creastă roșie pe cap, cu penele cozii lungi și arcuite și cu pinteni tari la picioare; masculul găinii. ◊ La (pe la sau spre) cântatul ~ilor în zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul roșu istorie fără sfârșit sau neadevărată. 2) pop. Mascul al unor păsări. ~ul potârnichii. 3) Ciocănel care lovește percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce și fără sâmburi; inimă. 5) la pl. Grăunțe de porumb coapte în sare sau în nisip înfierbântat și desfăcute în formă de floricele; cocoșei. 6): ~ de vânt figură de metal, reprezentând un cocoș, instalată pe acoperișul casei, care, fiind mobilă, arată dincotro bate vântul; giruetă. ◊ A fi ~ de vânt a se da după împrejurări; a fi conformist. /<sl. kokoši

cocoș m. 1. bărbățelul găinei, are un caracter arțăgos și gelos, se bate până la sânge cu aripile și ciocul său; 2. numele unui pește care trăiește în Marea-Neagră (Raja); 3. plantă numită și coada cocoșului, după rizomul ei cărnos și târâtor (Polygonatum); 4. ciocănelul puștii în care este înțepenită cremenea; 5. (cocoșel) Mold. Tr. cuiu îndoit în grindeiul plugului, sau agățat de căpătâiul osiei carului. [Rus. KOKOȘŬ; sensul 4 e o metaforă comună multor limbi și rezultă dintr’o asemănare vagă a obiectului cu un cap de cocoș].

cocóș (vest) și cucóș (est) m. (vsl. kokošĭ, găină, kokotĭ, cocoș: sîrb. kokoš, găină, kokot, cocoș; bg. rut. kokóška, găină, rus. kókošĭ, găină; alb. kokóš; ngr. kokkósi, găină, kókkotas, cocoș; ung. kakas, cocoș). Masculu găiniĭ. Hurlup. Cocoș de munte, un fel de gotcan (tétrao tetrix). S. n., pl. cocoașe și cocoșurĭ. La unele puștĭ și revolvere, pĭesa care izbește capsa și care seamănă a cocoș.

CUCÓȘ s. m. și n. v. cocoș.

CUCÓȘ s. m. și n. v. cocoș.

CUCÓȘ s. m. și n. v. cocoș.

cap-de-cocóș (plantă) s. m., art. cápul-de-cocóș

coáda-cocóșului (plantă) s. f. art., g.-d. art. cózii-cocóșului

cocóș-de-mesteácăn (pasăre) s. m., pl. cocóși-de-mesteácăn

cocóș-de-múnte (pasăre) s. m., pl. cocóși-de-múnte

cocóș-sălbátic (pasăre) s. m., pl. cocóși-sălbátici

creásta-cocóșului (plantă erbacee, ferigă, ciupercă) s. f. art., g.-d. art. créstei-cocóșului

CAP-DE-COCÓȘ s. v. dulcișor.

arată toate definițiile

Intrare: Cocoș
Cocoș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cocoș
Intrare: cocoș (box)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoș
  • cocoșul
  • cocoșu‑
plural
  • cocoși
  • cocoșii
genitiv-dativ singular
  • cocoș
  • cocoșului
plural
  • cocoși
  • cocoșilor
vocativ singular
  • cocoșule
plural
  • cocoșilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucoș
  • cucoșul
  • cucoșu‑
plural
  • cucoși
  • cucoșii
genitiv-dativ singular
  • cucoș
  • cucoșului
plural
  • cucoși
  • cucoșilor
vocativ singular
  • cucoșule
  • cucoșe
plural
  • cucoșilor
Intrare: cocoș (mecanism)
cocoș2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoș
  • cocoșul
  • cocoșu‑
plural
  • cocoașe
  • cocoașele
genitiv-dativ singular
  • cocoș
  • cocoșului
plural
  • cocoașe
  • cocoașelor
vocativ singular
plural
cucoș2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucoș
  • cucoșul
  • cucoșu‑
plural
  • cucoașe
  • cucoașele
genitiv-dativ singular
  • cucoș
  • cucoșului
plural
  • cucoașe
  • cucoașelor
vocativ singular
plural
Intrare: cocoș (miez)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoș
  • cocoșul
  • cocoșu‑
plural
  • cocoși
  • cocoșii
genitiv-dativ singular
  • cocoș
  • cocoșului
plural
  • cocoși
  • cocoșilor
vocativ singular
  • cocoșule
plural
  • cocoșilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucoș
  • cucoșul
  • cucoșu‑
plural
  • cucoși
  • cucoșii
genitiv-dativ singular
  • cucoș
  • cucoșului
plural
  • cucoși
  • cucoșilor
vocativ singular
  • cucoșule
  • cucoșe
plural
  • cucoșilor
Intrare: cocoș (pasăre)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoș
  • cocoșul
  • cocoșu‑
plural
  • cocoși
  • cocoșii
genitiv-dativ singular
  • cocoș
  • cocoșului
plural
  • cocoși
  • cocoșilor
vocativ singular
  • cocoșule
plural
  • cocoșilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucoș
  • cucoșul
  • cucoșu‑
plural
  • cucoși
  • cucoșii
genitiv-dativ singular
  • cucoș
  • cucoșului
plural
  • cucoși
  • cucoșilor
vocativ singular
  • cucoșule
  • cucoșe
plural
  • cucoșilor
Intrare: cap-de-cocoș
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cap-de-cocoș
  • capul-de-cocoș
plural
genitiv-dativ singular
  • cap-de-cocoș
  • capului-de-cocoș
plural
vocativ singular
plural
Intrare: coada-cocoșului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coada-cocoșului
plural
genitiv-dativ singular
  • cozii-cocoșului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cocoș-de-mesteacăn
cocoș-de-mesteacăn substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoș-de-mesteacăn
  • cocoșul-de-mesteacăn
plural
  • cocoși-de-mesteacăn
  • cocoșii-de-mesteacăn
genitiv-dativ singular
  • cocoș-de-mesteacăn
  • cocoșului-de-mesteacăn
plural
  • cocoși-de-mesteacăn
  • cocoșilor-de-mesteacăn
vocativ singular
plural
Intrare: cocoș-de-munte
cocoș-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoș-de-munte
  • cocoșul-de-munte
plural
  • cocoși-de-munte
  • cocoșii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • cocoș-de-munte
  • cocoșului-de-munte
plural
  • cocoși-de-munte
  • cocoșilor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: cocoș-sălbatic
cocoș-sălbatic substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoș-sălbatic
  • cocoșul-sălbatic
plural
  • cocoși-sălbatici
  • cocoșii-sălbatici
genitiv-dativ singular
  • cocoș-sălbatic
  • cocoșului-sălbatic
plural
  • cocoși-sălbatici
  • cocoșilor-sălbatici
vocativ singular
plural
Intrare: creasta-cocoșului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creasta-cocoșului
plural
genitiv-dativ singular
  • crestei-cocoșului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: piciorul-cocoșului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piciorul-cocoșului
plural
genitiv-dativ singular
  • piciorului-cocoșului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cap-de-cocoș

etimologie:

coada-cocoșului

  • 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe, întrebuințate în medicina populară (Polygonatum).

etimologie:

cocoș (box) cucoș

  • 1. Categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg; boxer sau luptător care face parte din această categorie.
    surse: DEX '09

etimologie:

cocoș-de-mesteacăn

  • 1. Pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix).
    surse: DEX '09

etimologie:

cocoș-de-munte

  • 1. Pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin încovoiat (Tetrao urogallus).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cocoș-sălbatic un exemplu
    exemple
    • Vânătoare de cocoși sălbatici.
      surse: DLRLC

etimologie:

cocoș (mecanism) cucoș

  • 1. Ciocănel percutor (mai demult în formă de cap de cocoș) la armele de vânătoare, care lovește capsa cartușului, producând explozia încărcăturii și descărcarea armei.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Noroc măi, moț călare, de vrei o flintă bună, Am, uite, una plină; cînd trag cocoșul, sună! COȘBUC, P. II 95.
      surse: DLRLC
  • 2. Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.1. mineralogie; minerit Robinet, mai ales la țevile cu aer comprimat, la care se montează un tub de cauciuc pentru tragerea unei ramificații.
      surse: DLRLC
  • 3. Cocoș de vânt = figură de metal, reprezentând un cocoș, instalată pe acoperișul casei, care, fiind mobilă, arată dincotro bate vântul.
    surse: NODEX sinonime: giruetă
    • 3.1. A fi cocoș de vânt = a se da după împrejurări; a fi conformist.
      surse: NODEX

etimologie:

cocoș (miez) cucoș

  • 1. popular Partea centrală a miezului pepenelui verde, mai dulce și lipsită de sâmburi.
    surse: DEX '09 NODEX
  • 2. regional (la) plural Grăunțe de porumb coapte în sare sau în nisip înfierbântat și desfăcute în formă de floricele (2.) (de mâncat).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: cocoșei floricele

etimologie:

cocoș (pasăre) cucoș

  • 1. admite vocativul Masculul găinii; pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roșie dezvoltată, cu cioc ascuțit, cu penele cozii lungi și arcuite (de diferite culori) și cu pinteni tari la picioare (Gallus bankiva domestica).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Cocoși răzleți vesteau apropierea zorilor. CAMILAR, N. I 62.
      surse: DLRLC
    • Cînd începu să cînte cocoșii, acel cineva pieri ca o nălucă. ISPIRESCU, L. 253.
      surse: DLRLC
    • Ziuă albă-acum se face; Prind cocoșii a cînta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Cântă cocoșul (într-o casă), se spune pentru a arăta că într-o familie dată bărbatul are cuvântul hotărâtor.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • În casa noastră voi ca să cînte cocoșul, iară nu găina. ISPIRESCU, L. 31.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Basm (sau poveste) cu cocoșul roșu = povestire, întâmplare fără sfârșit sau neadevărată.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.3. expresie (Pe) la cântatul (3.) cocoșilor = în zori de zi.
      surse: DLRLC NODEX
    • surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie:

cocoș-sălbatic

  • 1. Pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin încovoiat (Tetrao urogallus).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cocoș-de-munte un exemplu
    exemple
    • Vânătoare de cocoși sălbatici.
      surse: DLRLC

etimologie:

piciorul-cocoșului

  • 1. Nume dat unor plante erbacee cu frunze lobate, cu rizom lung, cu fructe bombate și cu flori galbene; gălbenele, gălbenele de munte (Ranunculus).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: floare-de-leac

etimologie: