3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chindéu sn [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 63 / V: ~díu, chen~, cingéu, (hiperurbanism) findéu / Pl: ~eie, (înv) ~eáuă / E: mg kendö] (Trs; mgm) 1-4 Bucată de pânză albă sau vărgată, cu flori, întrebuințată ca legătură de cap sau pentru șters fața și mâinile sau ca podoabă la icoană ori la ferestre. 5 Năframă.

CHINDÉU, chindee, s. n. (Reg.) Ștergar, năframă. – Magh. kenkdö.

chindéŭ n., pl. eĭe (ung. kendö). Trans. Ștergar, prosop.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHINDÉU s. v. prosop, șervet, ștergar.

chindeu s. v. PROSOP. ȘERVET. ȘTERGAR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chindéu (chindéie), s. n. – Batistă. Mag. kendö (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 114).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chindéu, chindéie, s.n. (reg.) 1. basma înflorată, bariș, maramă, tulpan. 2. prosop, ștergar, șervet. 3. podoabă din pânză albă cu flori, așezată la ferestre sau la icoană.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHINDEU gr. Kινδαῖος, lat. Quindeus, nume probabil trac (Barnea și P.Năsturel, în rev. Ortodoxia VI p. 586); cf. și Kινδαίας sau Kινδέος. 1. Prob. Chindă b., olt. (RI VI 263). 2. Cu s protetic: Schinda t. în m-ții Buzăului. 3. Pentru Cîndea propus de P. Năsturel ca derivat etimologic din Chindeas, v. Candidus II.

Intrare: Chindeu
Chindeu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chindeu
Intrare: chindeu (pl. -ee)
chindeu (pl. -ee) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chindeu
  • chindeul
  • chindeu‑
plural
  • chindee
  • chindeele
genitiv-dativ singular
  • chindeu
  • chindeului
plural
  • chindee
  • chindeelor
vocativ singular
plural
Intrare: chindeu (pl. -eie)
chindeu (pl. -eie) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chindeu
  • chindeul
  • chindeu‑
plural
  • chindeie
  • chindeiele
genitiv-dativ singular
  • chindeu
  • chindeului
plural
  • chindeie
  • chindeielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)