3 intrări

8 definiții

chindéu sn [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 63 / V: ~díu, chen~, cingéu, (hiperurbanism) findéu / Pl: ~éie, (înv) ~eáuă / E: mg kendö] (Trs; mgm) 1-4 Bucată de pânză albă sau vărgată, cu flori, întrebuințată ca legătură de cap sau pentru șters fața și mâinile sau ca podoabă la icoană ori la ferestre. 5 Năframă.

CHINDÉU, chindee, s. n. (Reg.) Ștergar, năframă. – Magh. kenkdö.

CHINDÉU s. v. prosop, șervet, ștergar.

chindéu (chindéie), s. n. – Batistă. Mag. kendö (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 114).

chindéu, chindéie, s.n. (reg.) 1. basma înflorată, bariș, maramă, tulpan. 2. prosop, ștergar, șervet. 3. podoabă din pânză albă cu flori, așezată la ferestre sau la icoană.

chindéŭ n., pl. eĭe (ung. kendö). Trans. Ștergar, prosop.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

chindéu s. v. PROSOP. ȘERVET. ȘTERGAR.

CHINDEU gr. Kινδαῖος, lat. Quindeus, nume probabil trac (Barnea și P.Năsturel, în rev. Ortodoxia VI p. 586); cf. și Kινδαίας sau Kινδέος. 1. Prob. Chindă b., olt. (RI VI 263). 2. Cu s protetic: Schinda t. în m-ții Buzăului. 3. Pentru Cîndea propus de P. Năsturel ca derivat etimologic din Chindeas, v. Candidus II.

Intrare: chindeu (pl. -ee)
chindeu (pl. -ee)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chindeu chindeul
plural chindee chindeele
genitiv-dativ singular chindeu chindeului
plural chindee chindeelor
vocativ singular
plural
Intrare: chindeu (pl. -eie)
chindeu (pl. -eie)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chindeu chindeul
plural chindeie chindeiele
genitiv-dativ singular chindeu chindeului
plural chindeie chindeielor
vocativ singular
plural
Intrare: Chindeu
Chindeu