2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bulat sn [At: DAMÉ, T. 88 / Pl: ? / E: rs булатъ] Cuțit de dogar cu care se fac cercurile.

BULÁT, bulate, s. n. Cuțit folosit în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn cu care se cercuiesc donițele. – Tc. bulat.

bulat n. cuțitul dogarului de făcut cercuri. [Rus. BULATŬ, oțel].

bulát n., pl. e (turc. nord bulat [d. pers. púlâd] oțel, de unde și rut. rus. pol. bulat, oțel). Cuțit dogăresc (de forma celuĭ de bucătărie).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bulát (buláte), s. n. – Cuțit de dogar cu care se fac cercurile. Rus., rut. bulat „oțel”. În Mold., puțin folosit.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bulát, buláte, s.n. (reg.) cuțit de dogar.

bulát, bulate, s.n. – Cuțit folosit în dogărie cu care se fac cercurile. ♦ (top.) Bulat, vârf (683 m) situat între Tăuții de Sus, Chiuzbaia și Ferneziu; panoramare spre depresiunea Baia Mare (Portase, 2000: 153). – Din ucr., rus. bulat „oțel” (DER, Șăineanu, MDA); din tc. bulat (Scriban, DLRM).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BULAT n. moldovean și oltean, cf. tc. < persan pulad „oțel” (com. Siruni). 1. Bulat (VLh PB); – V., pîrcălab (Sur VII); – fam. (Șez; Vra; Buc); – T., olt. 2. Bulata, fam., olt. (Am 108). 3. Bulați, Tudosie, olt., 1686 (RI XI 44). 4. Bolai, fam., mold. (Bîr III; Isp III1; V2; Sur VII). Etim lui Maretič (Rad vol. 82 p. 95): Bulat < Budimir, e greșită, căci numele poate fi tătăresc, cf. Șah-Bulat (Costin).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: Bulat
Bulat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bulat
Intrare: bulat
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulat
  • bulatul
  • bulatu‑
plural
  • bulate
  • bulatele
genitiv-dativ singular
  • bulat
  • bulatului
plural
  • bulate
  • bulatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)