bulat, bulate, s.n. – Cuțit folosit în dogărie cu care se fac cercurile. ♦ (top.) Bulat, vârf (683 m) situat între Tăuții de Sus, Chiuzbaia și Ferneziu; panoramare spre depresiunea Baia Mare (Portase, 2000: 153). – Din ucr., rus. bulat „oțel” (DER, Șăineanu, MDA); din tc. bulat (Scriban, DLRM).