4 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

box2 sn [At: CONTEMPORANUL V, 204 / Pl: ~uri / E: fr boxe] 1 Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale Si: pugilistică, pugilat, pugilism. 2 Armă mică de atac, ușor adaptabilă la mână (alcătuită dintr-o bucată de metal în formă de patru inele în care se introduc cele patru degete alăturate ale mâinii).

box1 sm [At: HI, 120 / V: mops, mox / Pl: bocși / E: nct] (Adesea atributiv, pe lângă „câine”) Rasă de câini cu botul negru și turtit folosiți și la vânătoare.

box3 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr box [-calf]] Piele de bovine prelucrată, din care se confecționează fețe de încălțăminte și diverse obiecte de marochinărie.

BOX1, (2) boxuri, s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete, zimțată în exterior, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

BOX2 s. n. Piele de bovine prelucrată, din care se confecționează fețe de încălțăminte și diverse obiecte de marochinărie. – Din fr. box[-calf].

BOX2 s. n. Piele de bovine prelucrată, din care se confecționează fețe de încălțăminte și diverse obiecte de marochinărie. – Din fr. box[-calf].

BOX1 s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete și cu o creastă de sinuozități, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

BOX2 s. n. Piele de vițel prelucrată, din care se fac fețe de încălțăminte. Ghete de box.

BOX1 s. n. Luptă cu pumnii între doi sportivi, efectuată cu mănuși speciale, după anumite reguli; pugilistică.

BOX2 s. n. Piele de vițel prelucrată, din care se fac fețe de încălțăminte. – Fr. box[-calf] (<engl.).

BOX1 s. n. 1. Luptă cu pumnii între doi sportivi, efectuată cu mănuși speciale, după anumite reguli; pugilistică. 2. Armă alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete cu care se atacă cu pumnul strâns. – Fr. boxe (<engl.).

BOX2 s.n. Piele de vițel special tăbăcită, din care se fac pantofi, ghete etc. [Pl. -xuri. / < engl., fr. box-calf].

BOX1 s.n. 1. Luptă cu pumnii; pugilistică. 2. Armă albă, constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ținând pumnul strâns. [Pl. -xuri. / < engl. box, cf. fr. boxe].

BOX1 s. n. 1. disciplină sportivă în care doi adversari luptă între ei cu pumnii; pugilistică. 2. armă albă constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ținând pumnul strâns. (< fr. boxe)

BOX2 s. n. piele de vițel special tăbăcită, pentru pantofi, ghete etc. (< engl. box/-calf/)

box s. n. (anglicism) Cutie (de țigări) ◊ „[...] era vorba despre amenzi aplicate în dolari unor nave străine (pe lângă prea obișnuitele peșcheșuri în natură: box-uri de «Kent», whisky etc.), sume din care doar o părticică intra în vistieria țării [...]” R.l. 10 X 91 p. 5 (din engl. box; DEX, DN3 – alte sensuri)

BOX2 n. Piele de bovine special tăbăcită, folosită pentru confecționarea fețelor la încălțăminte. /<fr., engl. box

BOX1 n. Gen de luptă sportivă între doi atleți care se bat cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale, respectând strict anumite reguli; pugilism. /<fr. boxe, engl. box

box n. 1. instrument de luptat cu pumnii la Englezi; 2. buldog.

*1) box m., pl. cșĭ (d. mops). Mops mare, buldog, cîne scund, gros și supărăcĭos.

*3) box, boaxă adj., pl. bocșĭ, boaxe (d. box 1). Fam. Cu fața ca un buldog: om box, față boaxă.

arată toate definițiile

Intrare: box (adj.)
box3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A51.1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • box
  • boxul
  • boxu‑
  • boa
  • boaxa
plural
  • bocși
  • bocșii
  • boaxe
  • boaxele
genitiv-dativ singular
  • box
  • boxului
  • boaxe
  • boaxei
plural
  • bocși
  • bocșilor
  • boaxe
  • boaxelor
vocativ singular
plural
Intrare: box (câine)
box1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • box
  • boxul
  • boxu‑
plural
  • bocși
  • bocșii
genitiv-dativ singular
  • box
  • boxului
plural
  • bocși
  • bocșilor
vocativ singular
plural
Intrare: box (piele)
box2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • box
  • boxul
  • boxu‑
plural
  • boxuri
  • boxurile
genitiv-dativ singular
  • box
  • boxului
plural
  • boxuri
  • boxurilor
vocativ singular
plural
Intrare: box (sport, armă)
box2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • box
  • boxul
  • boxu‑
plural
  • boxuri
  • boxurile
genitiv-dativ singular
  • box
  • boxului
plural
  • boxuri
  • boxurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

box (câine)

etimologie:

box (piele)

  • 1. (numai) singular Piele de bovine prelucrată, din care se confecționează fețe de încălțăminte și diverse obiecte de marochinărie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Ghete de box.
      surse: DLRLC

etimologie:

box (sport, armă)

  • 1. (numai) singular Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pugilat pugilism pugilistică
  • 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete, zimțată în exterior, cu care se atacă ținând pumnul strâns.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: