opțiuni

2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț1.

BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț1.

boțí [At: NECULCE, ap. LET. II, 210/8 / Pzi: ~țesc / E: bot] 1-2 vtr (Mol) A (se) face boț. 3-4 vtr A (se) mototoli în mână Si: a (se) cocoloși, a (se) ghemui, a (se) glomozi, a (se) ponosi. 5 vt Aprinde la strâmtoare pe cineva Si: a înghesui. 6-7 vtr A (se) îngrămădi. 8-9 vtr A (se) aduna.

BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. (Cu privire la un lucru) A face boț, a mototoli. V. ghemui. Ea boți scrisoarea cu mîna. EMINESCU, N. 76. Domnilor, îmi boțiți hainele! ALECSANDRI, T. 760. ◊ Refl. Mi s-a boțit pălăria. 2. (Cu privire la fața omului) A zbîrci, a încreți. Vîrsta i-a boțit fața. ◊ Refl. Obrazul spîn și uscat se boți cu mărunte crețuri, în rîsul din totdeauna blajin. PETRESCU, R. DR. 13.

BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. A (se) zbârci, a (se) încreți. Obrazul spân și uscat se boți cu mărunte crețuri (C. PETRESCU). – Din boț1.

A BOȚÍ ~ésc tranz. A face să se boțească; a mototoli; a șifona. /Din boț

A SE BOȚÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde netezimea; a se mototoli; a se șifona. /Din boț

BOȚI vb. (Mold.) 1. A prinde la strîmtoare, a înghesui pe cineva. Boțind pre varvari în balta ce era acolo, ca la 14 mii… au pierit. CANTEMIR, HR. L-au boțit la un gard și l-au prins viu. NECULCE; cf. CANTEMIR, IST. 2. A (se) îngrămădi, a (se) aduna, a (se) strînge. [Tina Nilului] în patruzeci de zile crescînd se boțește. CANTEMIR, IST.; cf. NECULCE. ◊ Fig. Și s-au boțit toate aceste [pîre]… asupra lui Constantin-Vodă la Poartă. NECULCE. Etimologie: boț + suf. -i. Vezi și boț, boțos. Cf. decăsi, îngloti (2). verb

boțì v. a strânge ca un ghem, a mototoli (mai ales de haine). [V. boț].

boțésc v. tr. (d. boț). Est. Fac boț, mototolesc (o hîrtie, o haĭnă). Iron. Zbîrcesc: bătrîneța l-a boțit. Vechĭ. Strîmtorez, prin la strîmtoare (un dușman). Grămădesc, adun, încheg, strîng la un loc. – Și îmboțesc (Șincaĭ). V. cĭoșmolesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțí vb., ind. prez. 1 sg. și pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. boțeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOȚÍ vb. v. cuta, încreți, rida, zbârci.

BOȚÍ vb. v. șifona.

boți vb. v. CUTA. ÎNCREȚI. RIDA. ZBÎRCI.

BOȚI vb. a (se) mototoli, a (se) șifona, (rar) a (se) cocoloși, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) tîrnosi. (I s-au ~ pantalonii.)

A boți ≠ a călca


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

boțí, boțesc, vb. tranz, refl. – A (se) face boț, a (se) mototoli, a (se) strânge. Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). – Din boț.

boțí, boțesc, vb. tranz, refl. – A (se) face boț, a (se) mototoli, a (se) strânge. – Din boț.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bot/ea, -ean, -ic, -iu, -oc, -oiu, -on, -ou v. Bot 2-12.

Bot/ea, -eni v. Șerb II 22.

arată toate definițiile

Intrare: Botea
Botea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Botea
Intrare: boți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • boți
  • boțire
  • boțit
  • boțitu‑
  • boțind
  • boțindu‑
 singular plural
  • boțește
  • boțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • boțesc
 (să)
  • boțesc
  • boțeam
  • boții
  • boțisem
a II-a (tu)
  • boțești
 (să)
  • boțești
  • boțeai
  • boțiși
  • boțiseși
a III-a (el, ea)
  • boțește
 (să)
  • boțească
  • boțea
  • boți
  • boțise
plural I (noi)
  • boțim
 (să)
  • boțim
  • boțeam
  • boțirăm
  • boțiserăm
  • boțisem
a II-a (voi)
  • boțiți
 (să)
  • boțiți
  • boțeați
  • boțirăți
  • boțiserăți
  • boțiseți
a III-a (ei, ele)
  • boțesc
 (să)
  • boțească
  • boțeau
  • boțiră
  • boțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boți

  • 1. A (se) mototoli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mototoli șifona antonime: călca 3 exemple
    exemple
    • Ea boți scrisoarea cu mîna. EMINESCU, N. 76.
      surse: DLRLC
    • Domnilor, îmi boțiți hainele! ALECSANDRI, T. 760.
      surse: DLRLC
    • Mi s-a boțit pălăria.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A (se) zbârci, a (se) încreți (la față).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuta rida zbârci (vb.) încreți 2 exemple
    exemple
    • Vârsta i-a boțit fața.
      surse: DLRLC
    • Obrazul spîn și uscat se boți cu mărunte crețuri, în rîsul din totdeauna blajin. PETRESCU, R. DR. 13.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98