3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bic s. n. Instrument de scris alcătuit dintr-un tub de pastă colorată cu o mică bilă în vârf; pix ◊ „Prefer să scriu cu bicul decât cu stiloul.” (din fr. bic; PR 1950; MP 5051)

bic m. (sîrb. bg. rut. bik, vsl. bykŭ, taur [d. bukati, a mugi], de unde și ung. bika, taur. Cp. cu buhaĭ. V. bucoĭ). Ban. Olt. Taur, buhaĭ.

táur m. (lat. taurus, d. vgr. taûros; it. sp. toro, pv. taur, vfr. tor [nfr. taureau], pv. touro). Boŭ întreg, boŭ nejugănit (bos taurus). Fig. Om zdravăn. Un semn al zodiaculuĭ (April). – În vest și táure, vechĭ táore. În est buhaĭ, în Olt. Ban. bic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bic (-ci), s. m. – (Olt.) Taur. Bg. bik, sb. bik, cf. slov., rus. byk, pol. byk (Cihac). Cf. beci.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bíc, bici, (bică), s.f. – (reg.) Taur (Bos taurus). Atestat în Vad, în var. bică (Papahagi, 1925). – Cf. rus. byk, pol. byk „taur” (Cihac, cf. DER; MDA); bg., sb. bik (DELR).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bic/a, -an, /ă, -aș, -ău, -u v. Iacov II 8.

Intrare: Bicu
nume propriu (I3)
  • Bicu
Intrare: bic (pl. -uri)
bic (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bic
  • bicul
  • bicu‑
plural
  • bicuri
  • bicurile
genitiv-dativ singular
  • bic
  • bicului
plural
  • bicuri
  • bicurilor
vocativ singular
plural
Intrare: bic (taur; -i)
bic (taur; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bic
  • bicul
  • bicu‑
plural
  • bici
  • bicii
genitiv-dativ singular
  • bic
  • bicului
plural
  • bici
  • bicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)