opțiuni
  • info

3 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

bic sm [At: GOROVEI, C. 371 / V: (reg) bică, bugă, bigă / Pl: bici / E: bg бик, srb bik] 1 (Reg) Taur Cf bugă, buhai. 2-3 (Reg; șhp) Mânzat. 4 (Reg) Bou. 5 (Ban) Țap.

bigă3 sm vz bic

bugă2 sm vz bic

bic s.m. (zool.; reg.) 1 Taur. 2 Mînzat. 3 Bou. • pl. bici. /<bg. бик, srb. bik.

❍BIC sm. 1 Băn. 🐒 1 Taur 2 🐦 BIC-DE-RÎT = BOU-DE-BALTĂ [srb.].

❍BICĂ sf. Trans. Băn. 🐒 Taur: Rage bica ’ntre hotară Și s’aude-a noua țară (GOR.) (ghicitoarea despre „tunet”) 2 Băn. 🐦 BICA-RÎTULUI = BOU-DE-BALTĂ [ung. bika].

bic s. n. Instrument de scris alcătuit dintr-un tub de pastă colorată cu o mică bilă în vârf; pix ◊ „Prefer să scriu cu bicul decât cu stiloul.” (din fr. bic; PR 1950; MP 5051)

bic m. (sîrb. bg. rut. bik, vsl. bykŭ, taur [d. bukati, a mugi], de unde și ung. bika, taur. Cp. cu buhaĭ. V. bucoĭ). Ban. Olt. Taur, buhaĭ.

Ortografice DOOM

bic s. n., pl. bicuri

Etimologice

bic (-ci), s. m. – (Olt.) Taur. Bg. bik, sb. bik, cf. slov., rus. byk, pol. byk (Cihac). Cf. beci.

Enciclopedice

BIC cf. ung. bika „taur” din care subst. ard.-băn. bică (taur); cf. și blg.-srb. бикъ „taur”, dar e posibil și alta temă. 1. Bic fam., act.; Bica b. (Ard; Moț; 16 A III 25, 87); – pren, mold. 1577 (16 B VI 339); – Negul, sec. al XVII-lea (Acte Sc); – Ivașco, sec. al XIV-lea (Dm); Bică act. 2. Bica f. (G Dem 333; P Bor 6, 11, 33; Stavr 28). 3. Bic/an și -escu (Tel 58); Bic/ani s. (17 A III 112); -ești s. (Giur 339). 4. Bicu, St. (MZ Pl acte); -l (Olt); -lescul Vladul, 1610 (BCI XI 53). 5. Bicoiu, St., munt. (ib. 95). 6. Bichean pren. (Ard II 86). 7. Bichești s. 8. Apropieri: Bicos b. (17 B I 388).

Bic/a, -an, /ă, -aș, -ău, -u v. Iacov II 8.

Sinonime

BIC s. v. taur.

bic s. v. TAUR.

Regionalisme / arhaisme

BICĂ s. f. (Ban.) Taur. Bikĕ. Taurus. AC, 330. Etimologie: magh. bika. Cf. buhai.

bic, bici, (bică), s.m. (reg.) Taur (Bos taurus). – Cf. ucr. byk, pol. byk „taur” (MDA).

bică, s.f. v. bic („taur”).

bic, bici, (bică), s.f. – (reg.) Taur (Bos taurus). Atestat în Vad, în var. bică (Papahagi, 1925). – Cf. rus. byk, pol. byk „taur” (Cihac, cf. DER; MDA); bg., sb. bik (DELR).

bică, bice, s.f. – Taur (Bos taurus). Atestat în Vad (Papahagi 1925). – Cf. rus. byk, pol. byk (Cihac cf. DER).

Intrare: Bicu
nume propriu (I3)
  • Bicu
Intrare: bic (pix)
bic2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bic
  • bicul
  • bicu‑
plural
  • bicuri
  • bicurile
genitiv-dativ singular
  • bic
  • bicului
plural
  • bicuri
  • bicurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bic (zool.)
bic1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bic
  • bicul
  • bicu‑
plural
  • bici
  • bicii
genitiv-dativ singular
  • bic
  • bicului
plural
  • bici
  • bicilor
vocativ singular —
plural —
bigă3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M88)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bigă
  • biga
plural
  • bigi
  • bigii
genitiv-dativ singular
  • bigă
  • bigăi
  • bigii
  • bighii
plural
  • bigi
  • bigilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M88)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bugă
  • buga
plural
  • bugi
  • bugii
genitiv-dativ singular
  • bugă
  • bugăi
  • bugii
  • bughii
plural
  • bugi
  • bugilor
vocativ singular —
plural —
bică1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bică
  • bica
plural
  • bice
  • bicele
genitiv-dativ singular
  • bice
  • bicei
plural
  • bice
  • bicelor
vocativ singular —
plural —
bică2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M83)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bică
  • bica
plural
  • bici
  • bicii
genitiv-dativ singular
  • bică
  • bicăi
plural
  • bici
  • bicilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibcă
  • bibca
plural
  • bibce
  • bibcele
genitiv-dativ singular
  • bibce
  • bibcei
plural
  • bibce
  • bibcelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bic, bicurisubstantiv neutru

  • 1. Instrument de scris alcătuit dintr-un tub de pastă colorată cu o mică bilă în vârf. DCR2
    sinonime: pix
    • format_quote Prefer să scriu cu bicul decât cu stiloul. DCR2
etimologie:

bic, bicisubstantiv masculin

regional
  • 1. Taur. MDA2 DEXI CADE
    sinonime: taur
    • format_quote Rage bica ’ntre hotară Și s’aude-a noua țară. (GOR.) (ghicitoarea despre „tunet”) CADE
  • 2. (și) hipocoristic Mânzat. MDA2 DEXI
    sinonime: mânzat
  • 3. Bou. MDA2 DEXI
    sinonime: bou
    • 3.1. Bica-râtului sau bic-de-rât = bou-de-baltă. CADE
      sinonime: bou-de-baltă
  • 4. Țap. MDA2
    sinonime: țap
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.