* nóta-béne, cuv. latine și italiene care însemnează „notează (observă, ĭa sama) bine” și care se pun ca să atragă atențiunea cititoruluĭ. Se scrie, de ordinar, pe scurt N.B.

Nota bene (lat. „Notează bine”) – Se pare că obiceiul acestor adăugiri a rămas de pe vremea cînd cărțile erau scrise de mînă. Atticus, un prieten al lui Cicero, înființase la Roma un atelier unde lucrau 300 de scribi care copiau, după dictare, în mod simultan, același text. Desigur, în asemenea condiții se săvîrșeau destule greșeli și omisiuni. Prin „nota bene” erau evitate efortul și cheltuiala unor noi transcrieri. Deci, la început: un fel de erată. După ce mai tîrziu s-a introdus erratum, „nota bene” a ajuns ceea ce este și azi: o însemnare, cu inițialele N.B., spre a semnala cititorilor o informație sau o precizare suplimentară.

Ben/e, -ea, -ești v. Benedict II 1, 2.

PULCHRE, BENE, RECTE! (lat.) frumos, bine, drept! – Horațiu, „Ars poetica”, 428. Poetul ironizează gloata criticaștrilor, care elogiază în termeni excesivi pe versuitorii cu dare de mână.

NOTA BENE (loc. lat.) Formulă prin care se atrage atenția asupra unui pasaj, a unei idei într-un text ori asupra corecturilor deosebite de tipar. Prescurtat: N.B.

BÉNĂ (< fr.) s. f. 1. Recipient metalic (0,25-10 m³) folosit pentru transportul materialelor pulverulente sau granulare în vrac. 2. Cutie montată pe un vehicul, folosită pentru transportul materialelor.

nota bene (abreviat: N.B).

bene-merenti.

benă s. f., g.-d. art. benei; pl. bene

NOTA BENE loc. vb. impers., s. n. Formulă prin care se atrage atenția asupra unui pasaj, a unei idei într-un text ori asupra corecturilor deosebite de tipar. [Abr.: N.B.] – Din lat. nota bene.

benă (parte a unui camion) s. f., g.-d. art. benei; pl. bene

nota bene (ia aminte) (lat.) loc. vb., imper. 2 sg. afirm.; s. n.; abr. N.B.

benă (parte a unui camion) s. f., g.-d. art. benei; pl. bene

*nota bene (lat.) loc. vb. imper., s. n.; abr. N.B.

*béne mérenti, numele uneĭ decorațiunĭ românești date oamenilor de litere, științe saŭ arte și care înseamnă pe lat. „celui care binemerită”.

benă sf [At: DEX² / Pl: ~ne / E: fr benne] 1 Parte a autocamionului în care se încarcă materiale. 2 Cupă metalică la macarale, elevatoare etc.

benă s.f. 1 Platformă închisă, cuvă a unui autocamion în care se transportă beton sau alte materiale. 2 Cupă metalică la macarale, elevatoare etc. în care se plasează materialul de ridicat și de transportat. • pl. -e. /<fr. benne.

nota-bene n. («observă bine!») observațiune spre a atrage atențiunea cititorului; se scrie obișnuit prescurtat: N. B.

BENE-MERENTI sbst. 🥇 Medalie romînească acordată de la 1876 încoace persoanelor care au adus servicii științei sau care s’au ilustrat în domeniul literelor, artelor și științelor (🖼 444) [lat.].

*NOTA BENE sbst. Însemnare într’o carte, într’o scrisoare menită să atragă luarea aminte a cititorului (se scrie mai adesea prescurtat N.B.); se întrebuințează și în convorbire cu înțelesul originar latin: și nota bene că, că prin excepțiune de ceilalți ofițeri de marină... el era un bonapartist (I.-GH.) [lat. = „observă bine!”].

NOTA BENE (lat.) (prescurtat N.B.) = Bagă de seamă. Se pune după un text, cînd e ceva de lămurit.

bene-merenti s.m. Numele unei medalii românești, instituită de regele Carol I în 1876 și acordată personalităților culturale și științifice. • /<lat. bene-merenti „celui care binemerită”.

BENĂ, bene, s. f. 1. Cutia sau lada unui autocamion, în care se încarcă diferite materiale. 2. Cupă metalică în care se transportă cărbuni, ciment, minereuri, cereale, pămînt etc.

BENĂ s.f. 1. Platformă închisă a unui autocamion în care se așază încărcătura. 2. Cupă a unei macarale care prinde materialul de ridicat și transportat. [< fr. benne].

BENĂ s. f. 1. platformă închisă, cutie a unui autocamion în care se transportă beton sau alte materiale. 2. cupă a unei macarale care prinde materialul de transportat. (< fr. benne)

NOTA BENE (abr. N. B.) s. m. expresie spre a semnala cititorilor o informație, o precizare suplimentară. (< lat. nota bene, notează bine!)

BENĂ ~e f. 1) Parte a unui autocamion, în formă de cutie, în care se pune încărcătura; coș. ~ basculantă. 2) Cupă a elevatorului sau a excavatorului; căuș. ~ cu gheare. /<fr. benne

bene-merenti m. («celui ce a binemeritat»), medalie sau decorațiune română, creată de Domnul Carol în 1876 și dată celor ce au adus servicii literelor, științelor și artelor.

BENĂ, bene, s. f. 1. Partea autocamionului în care se încarcă materiale. Autocamion cu benă basculantă. 2. Cupă metalică (la macarale, elevatoare etc.) care transportă minereuri, cereale, pămînt etc. – Fr. benne.