9 intrări

school Articole pe această temă:

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

BAȘ3, bași, s. m. (Înv.) 1. Căpetenie. 2. Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. – Din tc. baș.

bas sm [At: MARIAN, Î. 218 / Pl: bași / E: fr basse] 1 (Muz) Voce bărbătească adâncă și groasă. 2 (Muz; pex) Bărbat care are o astfel de voce. 3 Muzicant care cântă partea de bas (1). 4 Partitură pentru bas (1). 5 (Îs) Voce de – prim Voce de bariton (1).

baș2 sm [At: URICARIUL XIV, 190 / Pl: ~i / E: tc baş ] 1 (Nob) Cap. 2 Căpetenie. 3-4 Staroste al unei bresle (de negustori sau) de meseriași. 5 (Îvp; îs) Cocoș - Cocoș năzdrăvan. 6 (Mar; rar) Capătul din față al bărcii. 7 (Cmr; pop) Ceea ce se lasă schimbătorului pentru schimbatul unei monede. 8 (Pex) Spor.

bas s.n., s.m. (muz.) 1 s.n. Registrul cel mai de jos al vocii bărbătești. ◆ Sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2 s.m. Cîntăreț a cărui voce se plasează în acest registru. ◇ Bas-bariton = bas cu calități vocale de bariton. 3 s.n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului într-un cor. • pl. n. -uri, m. -și. /<it. basso, fr. basse.

baș3 s.m. 1 (înv.) Căpetenie. 2 (înv.) Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. 3 (mar.; reg.) Capătul din față al bărcii. • pl. -i. /<tc. baș.

BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. sg. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

BAS, (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. (Numai la sg. n.) Registrul cel mai jos al vocii bărbătești, voce aptă să cînte partea cea mai profundă, mai gravă dintr-o bucată muzicală. 2. Cîntăreț a cărui voce e aptă să cînte partea cea mai profundă, mai gravă dintr-o bucată muzicală. Bine-ați venit la noi, a rostit cu voce adîncă de bas pescarul. SADOVEANU, N. F. 125. 3. Instrument de alamă care produce numai sunete joase și care are, în orchestră, un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor.

BAS, (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. (La sg. n.) Registrul cel mai jos al vocii bărbătești. 2. Cântăreț a cărui voce e aptă să cânte partea cea mai profundă, ca registru, dintr-o bucată muzicală. 3. Instrument de alamă care are în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. – It. basso (fr. basse).

BAS s.m. 1. Registrul cu sunetele cele mai grave ale vocii bărbătești. 2. Cântăreț cu voce de bas (1). ◊ Bas-bariton = bas cu calități vocale de bariton. // s.n. Instrument muzical de alamă care produce sunetele cele mai joase. [Pl. bași, basuri. / cf. it. basso, fr. basse].

BAS I. s. m. cântăreț cu voce de bas (II, 1). II. s. n. 1. vocea bărbătească cea mai gravă. 2. instrument de suflat de alamă care produce sunetele cele mai grave. (< it. basso, fr. basse)

BAS2 ~și m. Cântăreț care are vocea în registru grav. /<it. basso, fr. basse

BAS1 ~uri n. 1) Voce de bărbat cu registru grav. 2) Instrument muzical, al cărui registru într-o orchestră corespunde acestui fel de voce. /<it. basso, fr. basse

BALTAGI-BAȘ s.m. (Mold.) Căpitanul soldaților înarmați cu baltag, care serveau în garda seraiului. Ieșise poroncă de la împăratul, la baltagi-baș, de i-au călcat casele pînă în trii ori, cercîndu-l. N. COSTIN. Etimologie: tc. baltacı bașı. Vezi și baltag. substantiv masculin

bas n. 1. partea unei bucăți muzicale în care nu s’aud decât sunete grave; 2. persoana care cântă părțile de bas; 3. violoncel și artistul care cântă cu violoncelul.

baș n. agio (învechit). [Aceeaș vorbă ca cea precedentă (cf. capete = dobândă)].

*bas n., pl. urĭ (fr. basse). Muz. Vocea cea maĭ groasă, maĭ joasă. Partea uneĭ bucăți muzicale din care se cîntă numaĭ notele joase. Cea maĭ mare trompetă a fanfareĭ. – (Uniĭ zic așa și contrabasuluĭ). S.m., pl. bașĭ. Persoană care cîntă părțile de bas.

baș n., pl. urĭ (turc. baš, cap, șef, superior, vîrf, de unde și bg. baš, șef, agiŭ. V. bașa, bimbașa, bașlic). Agiŭ la zarăfie (Vechĭ). Prisos, plus, rest: bașu ce-ĭ ieșea de la raz (CL., 1910, 77). Prefix care arată superioritatea: baș-cutnie (cutnie de prima calitate), baș-ceauș (sergent-major de infanterie), baș-hoț (mare hoț). V. arhi-, para-, stră-, vel-. – În Banat. (după sîrb.) „chear, tocmai”. V. baron.

arată toate definițiile

Intrare: Basu
Basu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Basu
nume propriu (I3)
  • Basu
Intrare: baltagi-baș
baltagi-baș substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baltagi-baș
  • baltagi-bașul
plural
  • baltagi-bași
  • baltagi-bașii
genitiv-dativ singular
  • baltagi-baș
  • baltagi-bașului
plural
  • baltagi-bași
  • baltagi-bașilor
vocativ singular
plural
Intrare: bas (cântăreț)
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bas
  • basul
  • basu‑
plural
  • bași
  • bașii
genitiv-dativ singular
  • bas
  • basului
plural
  • bași
  • bașilor
vocativ singular
  • basule
plural
  • bașilor
Intrare: bas (voce, instrument)
bas2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bas
  • basul
  • basu‑
plural
  • basuri
  • basurile
genitiv-dativ singular
  • bas
  • basului
plural
  • basuri
  • basurilor
vocativ singular
plural
Intrare: bas-bariton
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bas-bariton
  • bas-baritonul
plural
  • bași-baritoni
  • bași-baritonii
genitiv-dativ singular
  • bas-bariton
  • bas-baritonului
plural
  • bași-baritoni
  • bași-baritonilor
vocativ singular
  • bas-baritonule
plural
  • bași-baritonilor
Intrare: baș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș
  • bașul
  • bașu‑
plural
  • bași
  • bașii
genitiv-dativ singular
  • baș
  • bașului
plural
  • bași
  • bașilor
vocativ singular
  • bașule
  • bașe
plural
  • bașilor
Intrare: baș (s.n.)
baș4 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș
  • bașul
  • bașu‑
plural
  • bașuri
  • bașurile
genitiv-dativ singular
  • baș
  • bașului
plural
  • bașuri
  • bașurilor
vocativ singular
plural
Intrare: saca-baș
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saca-baș
  • saca-bașul
plural
  • saca-bași
  • saca-bașii
genitiv-dativ singular
  • saca-baș
  • saca-bașului
plural
  • saca-bași
  • saca-bașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bas (cântăreț)

  • 1. Cântăreț a cărui voce se plasează în registrul de bas.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: basist attach_file un exemplu
    exemple
    • Bine-ați venit la noi, a rostit cu voce adîncă de bas pescarul. SADOVEANU, N. F. 125.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bas-bariton = bas cu calități vocale de bariton.
      surse: DN

etimologie:

bas (voce, instrument)

  • 1. (numai) singular Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului într-un cor.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00

etimologie:

baș (s.m.) învechit

  • surse: DEX '09
  • 2. Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori.
    surse: DEX '09 sinonime: staroste

etimologie: