4 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.

BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.

balíc, -ă s. m. f. (arg.) ◊ „[...] Ca într-un studiu etnografic, el își grupează observațiile în jurul unor momente specifice ale existenței «populației» investigate: examenul de admitere, trăit ca o «zi fatală», primul curs, balul bobocilor (al «balicilor» după o expresie mai «modernă» [...]” Sc. 30 XI 77 p. 4 (din țig. balih; DEX-S; mai vechi, balic este discutat de Iorgu Iordan în Stilistica limbii române, 1944, p. 357, dar până la DCR și DEX-S nu a fost înregistrat în dicționarele generale ale limbii române)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balícă s. f., pl. balíce


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BALICA, Nichita (sec. 17-18), haiduc din Transilvania. Organizator și căpitan al curuților din comitatul Turda.

Băl/ică, -ici, -iești, -ilă, -in, -ișor v. Băl III 5-10.

Intrare: Balica
Balica nume propriu
nume propriu (I3)
  • Balica
Intrare: balică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bali
  • balica
plural
  • balice
  • balicele
genitiv-dativ singular
  • balice
  • balicei
plural
  • balice
  • balicelor
vocativ singular
  • bali
  • balico
plural
  • balicelor
Intrare: balică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bali
  • balica
plural
  • balice
  • balicele
genitiv-dativ singular
  • balice
  • balicei
plural
  • balice
  • balicelor
vocativ singular
plural
Intrare: Bălică
Bălică nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bălică

balic, -ă balic balică

etimologie: