bărcă sf vz bercă

BĂRCĂ, BÎRCĂ (pl. -ce) sf. Trans. 🐑 Oaie cu lîna creață și mică [ung. birka].

bărc² a vz berc²

berc³, bearcă [At: DAMÉ, T. 29 / V: berg / Pl: ~rci, berce / E: nct] 1 a (D. animale) Cu coada scurtă. 2 a ( Spc; d. bou și vacă) Cu coada fără șfichi. 3 a (D. animale) Fără coadă Cf ciumpav, ciopârtac, retezat. 4 af (D. căciuli) Fără vârf. 5 af (D. căciuli) Teșit. 6 af (D. cămăși) Scurt.

bercă sf [At: MÂNDRESCU, L. P. 213 / V: (1, Ban) bir~, (2) băr~ / Pl: ~rce / E: nct] 1 Oaie cu lână creață și mică. 2 Lâna bercăi (1), de obicei vopsită.

berg, ~ă a vz berc²

bircă sf vz bercă

berc², bearcă adj. 1 (despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată. ♦ Care este fără coadă. ♦ spec. (despre boi sau vaci) Cu coada fară șfichi. 2 (despre căciuli) Fără vîrf, fără țugui; teșit. 3 (despre cămăși) Scurt. • pl. -ci, -ce. /cf. germ. brecha.

bercă s.f. 1 Oaie cu lîna creață și mică. 2 Lîna bercăi, de obicei vopsită. • pl. -ce. /cf. srb. birka, pol. biera, bierka.

BEARCĂ 👉 BERC.

BERC¹, BEARCĂ adj. 🐒 Fără coadă; cu coada tăiată sau ciuntită: ce! vrei să las vulpea bearcă? (ODOB.).

❍BERCĂ sf. Trans. 🐑 1 Oaie cu lînă creață și măruntă ¶ 2 Lîna (boită a) acestor oi [comp. ung. blrka].

BÎRCĂ (pl. -ce) sf. Maram. 🐑 = BERCĂ.

BERC², BEARCĂ, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă; (despre boi și vaci) cu coada fără șfichi sau fără canaf. Ce! Vrei să las vulpea bearcă? Dar mai bine să te ia pe tine dracul de o mie de ori decît să rămîie vulpea mea fără coadă! ODOBESCU, S. III 47. Vro cinci sute de berberi... Tot berberi de coade berci. TEODORESCU, P. P. 474. 2. (Numai f., despre căciulă) Teșită, fără vîrf, fără țugui. Purta pe cap o căciulă bearcă, roșcată. PAS, L. I 20. ♦ (Substantivat) Sub bearca de căciulă îmi stă capul, iar sub haine... eu. VISSARION, B. 32.

BERC², BEARCĂ, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli, la f.) Fără vîrf; teșită.

BERC bearcă (berci, berce) 1) (despre animale) Care are coadă scurtă sau tăiată; cu coada scurtă sau fără coadă. 2) (despre căciuli) Care nu are vârf; fără țugui; turtit; teșit. /Orig. nec.

berc a. cu coada mai scurtă sau fără sfichiu (vorbind de vite și de păsări): găină bearcă. [Origină necunoscută].

bărc V. berc 1.

2) berc și bearcă adj., pl. ercĭ, erce (d. vgerm. brecha, ngerm. bruch, frîntură, sfărămătură, de unde vine și pv. brec și berc, știrb, berco, oaie știrbă, berca, crestătură, cat. bercar, a micșora, it. breccia, fr. bréche, sp. pg. brecha, spărtură, frîntură. Evoluțiunea înțelesuluĭ e: „micșorat, scurtat, berc”.). Fără coadă: vulpe, găină bearcă. C. cĭumpav și cĭubelc.

berc¹ adj. m., pl. berci; f. bearcă, pl. berce

berc¹ adj. m., pl. berci; f. bearcă, pl. berce

berc adj. m., pl. berci; f. sg. bearcă, pl. berce

berc (bearcă), adj. – Cu coada scurtă sau fără coadă. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. brèche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvînt sl. pe care nu îl cunoaștem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lînă creață”, ceh. birka „oaie obișnuită”, pol. bierka „oaie fără coadă” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (< brevis). – Der. bercă, s. f. (oaie cu lînă creață și scurtă); bîrcă, s. f. (oaie cu lînă creață); bîrcaci, s. m. (cioban).

SCORPIEI, Munții ~ (DRAKENS-BERG RANGE), lanț muntos în SE Africii, extins pe direcție NE-SV, pe terit. statului Lesotho și al Rep. Africa de Sud, pe 1.125 km lungime, paralel cu țărmul Oc. Indian, reprezentând marginea ridicată și abruptă a Pod. Africii de Sud. Alt. max.: 3.428 m (vf. Thabana Ntlenyana, pe terit. statului Lesotho). Alcătuit din șisturi cristaline și gresii acoperite uneori de lave bazaltice. Pantele de E sunt acoperite cu păduri dese, iar cele de V mai aride, cu vegetație de savană. Din acești munți izv. fl. Orange.

BĂRC sau berc subst. ard. (dumbravă) și BĂRCĂ (= bîrcă, oaie creață). 1. Bărcă pren. (Pom; P¹¹ f° 27; Aș Br 6, 20); – fam. și s. (Has). 2. Bărcu vatah (Isp I², II¹); -ța t; -ță mold. (Sd V 69); Valea Bărchii t. 3. Bărce log. (16 B VI 58); -a olt., 1620 (Sd VI 464; Isp III¹; Ard). 4. Bărco, St., ard. (Sd X); Bărcoi, Iovan (17 B I 144). Bărciu (Ard I). V. și BERC. G. 6. Bărcilă mold. (Sd XXII 283); – fam. act. (Jiul ard). 7. Bărcuș, D-tru (Mag Br). 8. + suf. -an, Bărcan, v. acesta sau < tc. Barkan.

bărcă, (bercă, bârcă), adj., s.f. (reg.) (Oaie) cu lâna creață și măruntă: „Să-mi cumpere bârcă neagră, / Să-mi cos o chemeșă neagră” (Bilțiu, 1990: 191). ■ (onom.) Bărcan, nume de familie, provenit dintr-un supranume sau poreclă, cu sensul inițial de „(om cu păr) creț”. – Probabil din v. germ. brecha, prin intermediul unui cuv. sl. (DER); cf. srb. birka „oaie cu lâna creață” (Cihac, după DER).

bărcă, (bercă, bârcă), s.f. – (reg.) Oaie cu lâna creață și măruntă: „Să-mi cumpere bârcă neagră, / Să-mi cos o chemeșă neagră” (Bilțiu, 1990: 191). ♦ (onom.) Bărcan, nume de familie, provenit dintr-un supranume sau poreclă, cu sensul inițial de „(om cu păr) creț” (73 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (MDA); probabil din v. germ. brecha (< germ. Bruch „fragment”), prin intermediul unui cuv. sl. (DER); cf. srb. birka „oaie cu lâna creață” (Cihac, cf. DER).

bărcă, (bercă, bârcă), s.f. – Oaie cu lâna creață și măruntă: „Să-mi cumpere bârcă neagră, / Să-mi cos o chemeșă neagră” (Bilțiu 1990: 191). ♦ Bărcărie, „adăpost pentru oi în câmp”, toponim în Odești-Codru (Odobescu 1973). – Probabil din v. germ. brecha (< germ. Bruch „fragment”), prin intermediul unui cuv. sl. (DER); cf. srb. birka „oaie cu lâna creață” (Cihac), care ar putea proveni din rom. (DA cf. DER).

bercă, s.f. v. bărcă („oaie cu lâna creață”).

bercă, s.f. – v. bărcă („oaie cu lâna creață”).

bercă, s.f. – v. bărcă.