bărcă sf vz bercă

bắrcă, (bercă, bârcă), s.f. – (reg.) Oaie cu lâna creață și măruntă: „Să-mi cumpere bârcă neagră, / Să-mi cos o chemeșă neagră” (Bilțiu, 1990: 191). ♦ (onom.) Bărcan, nume de familie, provenit dintr-un supranume sau poreclă, cu sensul inițial de „(om cu păr) creț” (73 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (MDA); probabil din v. germ. brecha (< germ. Bruch „fragment”), prin intermediul unui cuv. sl. (DER); cf. srb. birka „oaie cu lâna creață” (Cihac, cf. DER).

bắrcă, (bercă, bârcă), s.f. – Oaie cu lâna creață și măruntă: „Să-mi cumpere bârcă neagră, / Să-mi cos o chemeșă neagră” (Bilțiu 1990: 191). ♦ Bărcărie, „adăpost pentru oi în câmp”, toponim în Odești-Codru (Odobescu 1973). – Probabil din v. germ. brecha (< germ. Bruch „fragment”), prin intermediul unui cuv. sl. (DER); cf. srb. birka „oaie cu lâna creață” (Cihac), care ar putea proveni din rom. (DA cf. DER).

BĂRC sau berc subst. ard. (dumbravă) și BĂRCĂ (= bîrcă, oaie creață). 1. Bărcă pren. (Pom; P¹¹ f° 27; Aș Br 6, 20); – fam. și s. (Has). 2. Bărcu vatah (Isp I², II¹); -ța t; -ță mold. (Sd V 69); Valea Bărchii t. 3. Bărce log. (16 B VI 58); -a olt., 1620 (Sd VI 464; Isp III¹; Ard). 4. Bărco, St., ard. (Sd X); Bărcoi, Iovan (17 B I 144). Bărciu (Ard I). V. și BERC. G. 6. Bărcilă mold. (Sd XXII 283); – fam. act. (Jiul ard). 7. Bărcuș, D-tru (Mag Br). 8. + suf. -an, Bărcan, v. acesta sau < tc. Barkan.