antál sn [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~e / E: ucr антал] (Reg) 1 Butoi mare de stejar pentru băuturi alcoolice. 2 Conținutul unui antal (1).

ANTÁL, antale, s. n. (Rar) Butoi mare de stejar (mai ales pentru vin și rachiu). – Din ucr. antal.

ANTÁL, antale, s. n. (Reg.) Butoi mare de stejar (mai ales pentru vin și rachiu). – Din ucr. antal.

ANTÁL, antale, s. n. (Mold.) Vas mare de stejar (mai ales pentru vin și rachiu); poloboc. S-a slobozit oștenilor curții vinul pregătit în antale. SADOVEANU, D. P. 12. Ia să fie un antal cu vin ori cu rachiu și să vezi atunci, ar ședea carul stricat atîta timp în mijlocul drumului? CREANGĂ, P. 127. Ostașii... destupă lungi antale, beau lacom fără cupe. ALECSANDRI, P. III 206. – Pl. și: antaluri (EMINESCU, L. P. 131).

ANTÁL, antale, s. n. (Reg.) Butoi. – Ucr. antal.

antal n. Mold. 1. măsură de capacitate (50 vedre); 2. butoiu pentru lichide: desfundă largi antale, beu lacom fără cupe AL. [Rus. ANTALŬ].

antál n., pl. e (rut. antal, rus. ántalŭ, pol. antal, butoĭaș, d. ung. antalog, butoĭaș, de unde și germ. antal). Mold. Munt. Odinioară, butoĭaș, ĭar azĭ butoĭ maĭ mare de cît cele obișnuite (peste o sută de decalitri). V. acov.

antál (rar) s. n., pl. antále

antál s. n., pl. antále

antál (antále), s. n. – Butoi. Pol. antał, rus. antal sau antalag (Cihac, II, 476; DAR; Pascu, Arch. Rom., VII, 559).

antál, antale, s.n. – (reg.) Butoi mare de stejar; poloboc. ♦ (onom.) Antal, nume de familie (202 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din ucr. antal „butoiaș” (Scriban, DEX, MDA).

antál, -e, s.n. – Butoi mare de stejar; poloboc. Antal, nume de familie provenit dintr-un supranume (sau poreclă). – Din ucr. antal (DEX).

Antal, -ă v. Antonie II 1.