3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALÍNT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Alintare. 2. (Rar) Mișcare grațioasă, legănare ușoară. ♦ Răsfăț, răzgâială. – Din alinta (derivat regresiv).

ALÍNT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Alintare. 2. (Rar) Mișcare grațioasă, legănare ușoară. ♦ Răsfăț, răzgâială. – Din alinta (derivat regresiv).

ALÍNT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Dezmierdare, mîngîiere. Și primăvara, dulce de floare și alint, Și pătimașa vară, fierbinte și domoală, Și toamna care strînge belșugurile-n poală, Și viforele iernii cu plete de argint. DEȘLIU, G. 51. Amurgul se strecoară ca un alint. LESNEA, I. 13. 2. Mișcare grațioasă, alintată. Și alții [vin], doamne! Drag alint De trupuri prinse-n mărgărint! COȘBUC, P. I 55.

ALÍNT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Dezmierdare, mângâiere. 2. (Rar) Mișcare grațioasă, legănare ușoară. – Postverbal al lui alinta.

ALÍNT ~uri n. livr. 1) v. A ALINTA. 2) Vorbă sau gest pline de dragoste; mângâiere. /v. a alinta

alínt, a v. tr. (lat. allentare, d. lentus, lent, liniștit; it. allentare, a potoli). Dezmerd, răsfăț, spun cuĭ-va vorbe blînde. V. refl. Mă port copilărește, mă răsfăț, fac mofturĭ, mă afectez. V. izmenesc și spancelesc.

ALINTÁ, alint, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mângâia. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfăța, a (se) răzgâia. – Lat. *allentare (< lentus „moale, flexibil”).

alintá1 v [At: DOSOFTEI, V. S. 3/32 / Pzi: alint, (rar) -téz / E: lat *allentare] 1-2 vtr (Înv) A (se) alina (1). 3 vt A dezmierda. 4-5 vtr (Prt) A (se) râzgâia. 6-7 vtr A (se) răsfăța. 8 vr A fi mofturos.

alintá2 v [At: PAȘCA, GL. / Pzi: alint / E: nct] (Reg) A șchiopăta ușor Cf alina, alicni.

ALINTÁ, alínt, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mângâia. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfăța, a (se) răzgâia. – Lat. *allentare (< lentus „moale, flexibil”).

ALINTÁ, alínt, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mîngîia. (Fig.) Pămîntul mă alintă C-un foșnet lung de grîne cu bobul sănătos. JEBELEANU, în POEZ. N. 393. ◊ Refl. Fig. Moș Toader tot mergea, alintîndu-se mereu cu gîndul [că va găsi de lucru]. CONTEMPORANUL, V 390. 2. Tranz. A răsfăța, a răzgîia. Prea își alintă copiii.Fig. Îl sărută alintîndu-și vorbele și netezindu-i părul. VLAHUȚĂ, N. 49. ◊ Refl. Începu să facă mofturi, să s-alinte. CONTEMPORANUL, II 359. Brațele ei m-au legănat, cînd îi sugeam țîța cea dulce și mă alintam, la sînu-i, gîngurind și uitîndu-mă în ochii ei cu drag. CREANGĂ, A. 35. Cînd rea și nesuferită, cînd sentimentală și cochetă, s-aprinde și se alintă ca o copilă brudnică. NEGRUZZI, S. III 50. 3. Refl. (Rar) A se mișca încet și grațios, a se legăna ușor. Ca lebăda pe apă se-alintă grațios. ALECSANDRI, P. III 81.

ALINTÁ, alínt, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mângâia. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfăța, a (se) răzgâia. 3. Refl. (Rar) A se mișca încet și grațios. – Lat. *allentare (< lentus „moale, flexibil”).

A SE ALINTÁ mă alínt intranz. (mai ales despre copii) A se comporta prea liber (simțind o dragoste exagerată din partea celor din jur). /<lat. allentare

A ALINTÁ alínt tranz. 1) (mai ales copii) A netezi ușor cu palma în semn de dragoste; a dezmierda; a mângâia. 2) A numi cu cuvinte drăgăstoase; a dezmierda. 3) A face să se alinte. /<lat. allentare

ALINTA vb. (Mold.) A (se) alina, a (se) potoli. Vînturilor dzise de-ncetară Și undelor de se alintară. DOSOFTEI, PS. Cu însămnătura sfintei cruci marea au alintat. DVS, 4r. Etimologie: lat. *allentare. Vezi și alintare. Cf. ogoi.

alintà v. Mold. a desmierda, a răsfăța: mărirea te alintă ca pe un copil în fașe AL. [Lat. *ALLENTARE, din LENTUS].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alínt s. n., pl. alínturi

alínt s. n., pl. alínturi

alintá (a ~) vb., ind. prez. 3 alíntă

alintá vb., ind. prez. 1 sg. alínt, 3 sg. și pl. alíntă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALÍNT s. alintare, dezmierdare, mângâiere.

arată toate definițiile

Intrare: alint
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alint
  • alintul
  • alintu‑
plural
  • alinturi
  • alinturile
genitiv-dativ singular
  • alint
  • alintului
plural
  • alinturi
  • alinturilor
vocativ singular
plural
Intrare: Alint
Alint nume propriu
nume propriu (I3)
  • Alint
Intrare: alinta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alinta
  • alintare
  • alintat
  • alintatu‑
  • alintând
  • alintându‑
singular plural
  • alintă
  • alintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alint
(să)
  • alint
  • alintam
  • alintai
  • alintasem
a II-a (tu)
  • alinți
(să)
  • alinți
  • alintai
  • alintași
  • alintaseși
a III-a (el, ea)
  • alintă
(să)
  • alinte
  • alinta
  • alintă
  • alintase
plural I (noi)
  • alintăm
(să)
  • alintăm
  • alintam
  • alintarăm
  • alintaserăm
  • alintasem
a II-a (voi)
  • alintați
(să)
  • alintați
  • alintați
  • alintarăți
  • alintaserăți
  • alintaseți
a III-a (ei, ele)
  • alintă
(să)
  • alinte
  • alintau
  • alinta
  • alintaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alint poetic

  • exemple
    • Și primăvara, dulce de floare și alint, Și pătimașa vară, fierbinte și domoală, Și toamna care strînge belșugurile-n poală, Și viforele iernii cu plete de argint. DEȘLIU, G. 51.
      surse: DLRLC
    • Amurgul se strecoară ca un alint. LESNEA, I. 13.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Mișcare grațioasă, legănare ușoară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Și alții [vin], doamne! Drag alint De trupuri prinse-n mărgărint! COȘBUC, P. I 55.
      surse: DLRLC

etimologie:

alinta

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • figurat Pămîntul mă alintă C-un foșnet lung de grîne cu bobul sănătos. JEBELEANU, în POEZ. N. 393.
      surse: DLRLC
    • figurat reflexiv Moș Toader tot mergea, alintîndu-se mereu cu gîndul [că va găsi de lucru]. CONTEMPORANUL, V 390.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) răsfăța, a (se) răzgâia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răsfăța răzgâia 5 exemple
    exemple
    • Prea își alintă copiii.
      surse: DLRLC
    • figurat Îl sărută alintîndu-și vorbele și netezindu-i părul. VLAHUȚĂ, N. 49.
      surse: DLRLC
    • Începu să facă mofturi, să s-alinte. CONTEMPORANUL, II 359.
      surse: DLRLC
    • Brațele ei m-au legănat, cînd îi sugeam țîța cea dulce și mă alintam la sînu-i, gîngurind și uitîndu-mă în ochii ei cu drag. CREANGĂ, A. 35.
      surse: DLRLC
    • Cînd rea și nesuferită, cînd sentimentală și cochetă, s-aprinde și se alintă ca o copilă brudnică. NEGRUZZI, S. III 50.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv rar A se mișca încet și grațios, a se legăna ușor.
    surse: DLRLC sinonime: legăna un exemplu
    exemple
    • Ca lebăda pe apă se-alintă grațios. ALECSANDRI, P. III 81.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *allentare (din lentus „moale, flexibil”).
    surse: DEX '09 DEX '98