2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alvanít, ~ă smf, a [At: SADOVEANU, Z. C. 267 / Pl: ~iți, ~e / E: ngr αλβανίτις] 1-2 (Gnu; înv) Albanez.

arvanít, ~ă [At: CARAGIALE, ap. CADE / V: alv- / Pl: ~iți, ~e / E: ngr αρβανίτις] (Înv) 1 smf Albanez. 2 sm Arnăut.

ALVANÍT, -Ă s. m. și f., adj. v. arvanit.

ARVANÍT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanit, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis.

ALVANÍT, -Ă, s. m. și f., adj. v. arvanit.

ALVANÍT, -Ă, s. m. și f., adj. v. arvanit.

ARVANÍT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanít, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis.

ALVANÍT, -Ă s. m. și f. v. arvanit.

ARVANÍT, arvaniți, s. m. (Învechit) Albanez. Știu destule limbi străine, încai despre a rumînească pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei, măcar că de viță sînt arvanit. CARAGIALE, O. III 31. – Variantă: alvanít, -ă (SADOVEANU, Z. C. 267) s. m. și f.

ARVANÍT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanít, -ă s. m. și f., adj.] – Ngr. arvanites.

Albanezi m. pl. popor de neam trac, numiți de ei înșiși Skipetari, de Greci Arvaniți și de Turci Arnăuți sunt în număr de aproape 2 mil., împărțiți în două ramuri: TOSKI la S. și GHEGI la N.

arvanít, -ă s. (ngr.) Car. Arnăut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arvanít (înv.) adj. m., s. m., pl. arvaníți; adj. f., s. f. arvanítă, pl. arvaníte

arvanít s. m., adj. m., pl. arvaníți; f. sg. arvanítă, pl. arvaníte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARVANÍT s., adj. v. albanez.

ARVANÍT s. v. schipetar.

Intrare: arvanit (adj.)
arvanit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arvanit
  • arvanitul
  • arvanitu‑
  • arvani
  • arvanita
plural
  • arvaniți
  • arvaniții
  • arvanite
  • arvanitele
genitiv-dativ singular
  • arvanit
  • arvanitului
  • arvanite
  • arvanitei
plural
  • arvaniți
  • arvaniților
  • arvanite
  • arvanitelor
vocativ singular
plural
alvanit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alvanit
  • alvanitul
  • alvanitu‑
  • alvani
  • alvanita
plural
  • alvaniți
  • alvaniții
  • alvanite
  • alvanitele
genitiv-dativ singular
  • alvanit
  • alvanitului
  • alvanite
  • alvanitei
plural
  • alvaniți
  • alvaniților
  • alvanite
  • alvanitelor
vocativ singular
plural
Intrare: arvanit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arvanit
  • arvanitul
  • arvanitu‑
plural
  • arvaniți
  • arvaniții
genitiv-dativ singular
  • arvanit
  • arvanitului
plural
  • arvaniți
  • arvaniților
vocativ singular
  • arvanitule
  • arvanite
plural
  • arvaniților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alvanit
  • alvanitul
  • alvanitu‑
plural
  • alvaniți
  • alvaniții
genitiv-dativ singular
  • alvanit
  • alvanitului
plural
  • alvaniți
  • alvaniților
vocativ singular
  • alvanitule
  • alvanite
plural
  • alvaniților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arvanit, -ă arvanit (2) arvanită alvanit (2) alvanită

etimologie: