11 definiții pentru arvanit (adj.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARVANIT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanit, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis.
ARVANIT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanit, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ARVANIT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanit, -ă s. m. și f., adj.] – Ngr. arvanites.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALVANIT, -Ă s. m. și f., adj. v. arvanit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alvanit, ~ă smf, a [At: SADOVEANU, Z. C. 267 / Pl: ~iți, ~e / E: ngr αλβανίτις] 1-2 (Gnu; înv) Albanez.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALVANIT, -Ă, s. m. și f., adj. v. arvanit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALVANIT, -Ă, s. m. și f., adj. v. arvanit.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arvanit (înv.) adj. m., s. m., pl. arvaniți; adj. f., s. f. arvanită, pl. arvanite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
arvanit (înv.) adj. m., s. m., pl. arvaniți; adj. f., s. f. arvanită, pl. arvanite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arvanit s. m., adj. m., pl. arvaniți; f. sg. arvanită, pl. arvanite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARVANIT s., adj. v. albanez.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arvanit s., adj. v. ALBANEZ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
arvanit, arvanițisubstantiv masculin arvanită, arvanitesubstantiv feminin arvanit, arvanităadjectiv
-
- Știu destule limbi străine, încai despre a rumînească pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei, măcar că de viță sînt arvanit. CARAGIALE, O. III 31. DLRLC
-
etimologie:
- arvanítis DEX '98 DEX '09