10 definiții pentru țopârlan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚOPÂRLÁN, țopârlani, s. m. (Pop.) Persoană cu apucături grosolane; om mojic, bădăran, grosolan, țoapă. – Contaminare între țop și [m]ârlan.

ȚOPÂRLÁN, țopârlani, s. m. Persoană cu apucături grosolane; om mojic, bădăran, grosolan, țoapă. – Probabil contaminare între țop și [m]îrlan.

ȚOPÂRLÁN ~i m. reg. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; mitocan; mârlan; tolomac. /Probabil contaminare între țop și [m]ârlan[1]

  1. corectat toromac -> tolomac. (t.) — tavi

țopârlan m. mojic: stai smirna, țopârlane! AL. [V. țopârcă].

ȚOPÎRLÁN, țopîrlani, s. m. Om cu apucături grosolane; mojic, bădăran. V. țoapă. El îi spuse cu o asprime de țopîrlan că, dacă-l mai cicălește atîta, pleacă și nu mai calcă pe la han. CAMIL PETRESCU, O. II 300. Dar, la urma urmelor, era numai prostia primarului la mijloc. Ce știa țopîrlanul de primar! SLAVICI, N. II 329. Pesemne păcatele mele cele mari și grele m-au aruncat și aici, să învăț niște țopîrlani sălbatici. CREANGĂ, A. 77. ◊ (La vocativ, folosit ca termen injurios) Mă, țopîrlane, adună cărbunii ăștia de pe jos. PAS, L. I 75. Dă-te într-o parte, țopîrlane. ALECSANDRI, T. 187.

țopîrlán, -ncă s. (ca și țopan, cu sufixu ca’n cĭocîrlan). Iron. Țopan, țoapă, ghĭorlan, om necĭoplit (țăran orĭ mahalagiŭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni

țopârlán s. m., pl. țopârláni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚOPÂRLÁN adj., s. v. mitocan.

ȚOPÎRLAN adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobiîan, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)

Intrare: țopârlan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țopârlan
  • țopârlanul
  • țopârlanu‑
plural
  • țopârlani
  • țopârlanii
genitiv-dativ singular
  • țopârlan
  • țopârlanului
plural
  • țopârlani
  • țopârlanilor
vocativ singular
  • țopârlanule
  • țopârlane
plural
  • țopârlanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țopârlan, țopârlancă țopârlan țopârlancă

  • 1. popular Persoană cu apucături grosolane; om mojic.
    exemple
    • El îi spuse cu o asprime de țopîrlan că, dacă-l mai cicălește atîta, pleacă și nu mai calcă pe la han. CAMIL PETRESCU, O. II 300.
      surse: DLRLC
    • Dar, la urma urmelor, era numai prostia primarului la mijloc. Ce știa țopîrlanul de primar! SLAVICI, N. II 329.
      surse: DLRLC
    • Pesemne păcatele mele cele mari și grele m-au aruncat și aici, să învăț niște țopîrlani sălbatici. CREANGĂ, A. 77.
      surse: DLRLC
    • Partida nobilă era hotărîtă să întrebuințeze împotriva «țopîrlancei»... mijloace mai hotărîtoare. SADOVEANU, O. VIII 224.
      surse: DLRLC
    • 1.1. La vocativ, este folosit ca termen injurios.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mă, țopîrlane, adună cărbunii ăștia de pe jos. PAS, L. I 75.
        surse: DLRLC
      • Dă-te într-o parte, țopîrlane. ALECSANDRI, T. 187.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Contaminare între țop și [m]ârlan.
    surse: DEX '09