14 definiții pentru mocârțan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOCÂRȚAN, mocârțani, s. m. 1. (Pop.) Mocan. 2. Epitet depreciativ dat unui om bădăran, mojic. – Cf. mocan.

MOCÂRȚAN, mocârțani, s. m. 1. (Pop.) Mocan. 2. Epitet depreciativ dat unui om bădăran, mojic. – Cf. mocan.

mocârțan sm [At: POLIZU / V: (rar) ~căr~, ~cărțean, (reg) moțârcan sm / Pl: ~i / E: cf mocan1] 1 Mocan1 (1). 2 (Dep) Om necioplit, cu apucături grosolane Si: bădăran, mocofan (12), mocan1 (5), (rar) mocârță (1), necioplit.

mocârțan m. 1. muntean; 2. fig. bădăran.

MOCÎRȚAN, mocîrțani, s. m. 1. (Popular) Om de la munte, muntean. Primesc în dar... un ciurel de mere aduse de mocîrțani cu căruțele dinspre munte. STANCU, D. 169. 2. Fig. Om necioplit, prost crescut, bădăran. Jupîne, ai astîmpăr odată! că vezi bîta asta: acum o apucă dracii! – Ce spui, mă, mocîrțane? GALACTION, O. I 284.

mocîrțán, -că s. (răd. moc din mocan. V. mogîldan). Mocofan, modoran, mojic, țărănoĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mocârțan (pop.) s. m., pl. mocârțani

mocârțan (pop.) s. m., pl. mocârțani

mocârțan s. m., pl. mocârțani

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOCÂRȚAN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

mocîrțan adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ȚĂRĂNOI. ȚOAPĂ. ȚOPÎRLAN. VULGAR.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOCÎRȚÁN s. m. 1. Mocan1 (1). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. BARCIANU, TDRG, ȘĂINEANU, D. U. Primesc în dar. . . un ciurel de mere aduse de mocîrțani cu căruțele dinspre munte. STANCU, D. 169. Fecior de mocan Și de mocîrțan Adus din Ardeal. MAT. FOLK. 3, cf. 152. 2. Epitet depreciativ pentru un om necioplit, cu apucături grosolane; bădăran, necioplit, mocofan (1), mocan1 (2), (rar) mocîrță. Cf. POLIZU. În fața atîțor lipiciuri și a drăgălașelor sale formeceea ce mocîrțanul nu mai văzuse de cînd îl făcuse mă-saParis nu se mai putu opri de a striga. ISPIRESCU, U. 9, cf. ALEXI, W., TDRG, ȘĂINEANU, D. U. Jupîne, ai astîmpar odată ! ca vezi bîtă asta: acum o apuca dracii ! – Ce spui, mă, mocîrțane ? GALACTION, O. 284, cf. DR. III, 448. – Pl.: mocîrțani. - Și: (rar) mocărțan (DDRF), mocărțeán (CIHAC, II, 516), (regional) moțîrcán (I. CR. IV, 201, PĂSCULESCU, L. P. 181) s. m. – Cf. m o c a n1.

Intrare: mocârțan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocârțan
  • mocârțanul
  • mocârțanu‑
plural
  • mocârțani
  • mocârțanii
genitiv-dativ singular
  • mocârțan
  • mocârțanului
plural
  • mocârțani
  • mocârțanilor
vocativ singular
  • mocârțanule
  • mocârțane
plural
  • mocârțanilor
mocărțan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
moțârcan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mocărțean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mocârțan, mocârțanisubstantiv masculin

  • 1. popular Om de la munte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Primesc în dar... un ciurel de mere aduse de mocîrțani cu căruțele dinspre munte. STANCU, D. 169. DLRLC
  • 2. Epitet depreciativ dat unui om bădăran, mojic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Jupîne, ai astîmpăr odată! că vezi bîta asta: acum o apucă dracii! – Ce spui, mă, mocîrțane? GALACTION, O. I 284. DLRLC
etimologie:
  • cf. mocan DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.