3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚOC interj. (Fam.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut sau de supt. – Onomatopee.

ȚOC interj. (Fam.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut sau de supt. – Onomatopee.

țoc1 [At: GORJAN, H. I, 70/28 / E: fo] (Are) 1 i (Fam) Cuvânt care imită zgomotul produs de sărut. 2 i (Fam) Cuvânt care imită zgomotul produs de supt. 3 s Sărut zgomotos. 4 i (Reg) Cuvânt care redă zgomotul produs prin lovirea unor obiecte, prin ciocănire etc. 5 i (Reg) Cuvânt cu care se cheamă porcii.

țoc2 sn [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~uri / E: ger Zug(stuhl)] (Trs) Suport pe care se fixează pieptenele de dărăcit Si: darac.

ȚOC2, țocuri, s. n. Scaun special pe care se așază pieptenele de dărăcit. S-au pus la cină. Fata sta la țoc. COȘBUC, P. I 249.

ȚOC1 interj. (Adesea repetat) Onomatopee care redă zgomotul sărutatului și al suptului. Ea se pleacă să te ridice și tu «țoc, țoc». DAVIDOGLU, O. 49. Se repede la dînsa ș-o sărută, țoc, țoc! SADOVEANU, la TDRG. Eu sînt gata să fac semne și minuni pentru dragostea ta, ah! (țoc, și iar îl sărută). GORJAN, H. I 70.

ȚOC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs în timpul sărutului sau al suptului). /Onomat.

țoc! int. imită sgomotul sărutatului repede sau al suptului pruncilor. [Onomatopee].

țoc, interj. care arată zgomotu buzelor cînd apucă țîța saŭ zgomotu sărutăriĭ; interj. cu care se cheamă porciĭ.

țoc-în-poc si [At: MÎNDRESCU, I. G. 98 / V: țoc-un-poc (S și: țocunpoc), țocumpoc, țoac-în-poac, țac-în-pac, țeac-un-pac (S și: țeacunpac) / E: ger (mit) Sack und Pack, mg cakompakk] 1 (Reg; Îlav) Cu ~ Cu toate lucrurile pe care le are cineva. 2 (Pex; îal) Cu totul. 3 (Arg; îe) A fi agățat cu ~ A fi prins asupra faptului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țoc/țoc-țóc interj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚOC s. v. gură, sărut, sărutare.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țoc interj. – Imită zgomotul unui sărut. – Var. Trans. țuc. Creație expresivă. – Der. țocăi, vb. (a săruta; a suge); țuca, vb. (Trans., a săruta), cf. ALR, I, 99; țugsui, vb. (a suge; a bea), cuvînt rar, folosit de Ispirescu, pare contaminat cu țuguia (după Candrea, legat de bg. cukam „a bea”).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȚOC, b. (Ard); Țoculești, mold.; -escu, act.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țoc! interj. cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut

Intrare: Țoc
Țoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țoc (interj.)
țoc2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • țoc
țoc-țoc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țoc-țoc
Intrare: țoc (subst.)
țoc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țoc
  • țocul
  • țocu‑
plural
  • țocuri
  • țocurile
genitiv-dativ singular
  • țoc
  • țocului
plural
  • țocuri
  • țocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țoc (interj.) țoc-țoc

  • 1. familiar Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut sau de supt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ea se pleacă să te ridice și tu «țoc, țoc». DAVIDOGLU, O. 49.
      surse: DLRLC
    • Se repede la dînsa ș-o sărută, țoc, țoc! SADOVEANU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Eu sînt gata să fac semne și minuni pentru dragostea ta, ah! (țoc, și iar îl sărută). GORJAN, H. I 70.
      surse: DLRLC

etimologie:

țoc (subst.)

etimologie: