9 definiții pentru țiuitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIUITÚRĂ, țiuituri, s. f. Țiuit. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tură.

ȚIUITÚRĂ, țiuituri, s. f. Țiuit. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tură.

țiuitu sf [At: ISER / P: ți-u-i~ / Pl: ~ri / E: țiui + -itură] 1-2 Țiuit (1-2). 3 Zgomot ascuțit și puternic pe care îl face vântul Si: șuierătură.

ȚIUITÚRĂ, țiuituri, s. f. Sunet prelung și ascuțit; țiuit. Țiuiturile gloanțelor... se întăreau. CAMILAR, N. I 48. În liniștea care se întinse mi se păru că aud o țiuitură fină în ureche. DUNĂREANU, CH. 119. Scotea... niște țiuituri din naiul lui, de zgîria și sfredelea auzul. ISPIRESCU, U. 110.

țiuitură f. sunet ascuțit și prelungit.

țiuitúră f., pl. ĭ. Sunet țiuit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țiuitúră (ți-u-i-) s. f., g.-d. art. țiuitúrii; pl. țiuitúri

țiuitúră s. f. (sil. ți-u-i-), g.-d. art. țiuitúrii; pl. țiuitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚIUITÚRĂ s. piuit, piuitură, șuierat, șuierătură, țiuit, vâjâit, vâjâitură, (rar) piuială. (~ glonțului pe la urechea cuiva.)

ȚIUITU s. piuit, piuitură, șuierat, șuierătură, țiuit, vîjîit, vîjîitură, (rar) piuială. (~ glonțului pe la urechea cuiva.)

Intrare: țiuitură
țiuitură substantiv feminin
  • silabație: ți-u-i-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiuitu
  • țiuitura
plural
  • țiuituri
  • țiuiturile
genitiv-dativ singular
  • țiuituri
  • țiuiturii
plural
  • țiuituri
  • țiuiturilor
vocativ singular
plural

țiuitură

etimologie:

  • Țiui + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09