3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIPIRÍG1 s. m. (Bot.; reg.) Pipirig. – Cf. pipirig.

ȚIPIRÍG2 s. n. (Pop.) Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice). – Cf. sb. caparika.

țipirig3[1] sn vz chibrit

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țipirig1 [At: SCRIBAN, D. 1 362 / V: (reg) ~per~ sm, țeper~ smn (Pl: ~uri), cip~ sm, ciper~ sm / Pl: ? / E: ns cf pipirig] 1 sm Plantă perenă din familia ciperaceelor, înaltă de 50-150 cm, cu frunze reduse la teci și cu spiculețe multiflore, dispuse în inflorescență Si: (reg) păpurică (Schoenoplectus tabernaemontani). 2 sm (Bot; reg) Pipirig (Schoenoplectus lacustris). 3 sm (Bot; reg) Pipirig (Scirpus sylvaticus). 4 sm (Bot; reg) Pipirig (Holoschoenus vulgaris). 5 sm (Bot; reg) Pipiriguț (Heleocharis palustris). 6 sm (Bot; reg) Rugină (Iuncus effusus, conglomeratus, inflexus). 7 sm (Bot; reg) Rogoz (Carex). 8 sf (Bot; reg) Papură (Typha angustifolia). 9 sm (Reg; prc) Fructul de papură. 10 sm (Olt; îc) ~-cu-flori Crin-de-baltă (Butomus umbellatus). 11 sn (Mun; îf țeperig) Fân subțire pe care îl mănâncă numai caii.

țipirig2 sn [At: (a. 1763) IORGA, S. D. X, 16 / V: (îrg) țeper~, (înv) ~per~, (reg) țâp~, țăper~, țaper~ / E: ns cf srb caparika] (Pop) Clorură de amoniu, folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice.

ȚIPIRÍG2 s. n. Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice). – Cf. scr. caparika.

ȚIPIRÍG1 s. m. (Bot.; regional) Pipirig. – Cf. pipirig.

ȚIPIRÍG1 s. m. Nume dat mai multor plante cu frunze lungi, cilindrice și cu vîrf înțepător, cu flori mici, verzi, dispuse în spice; crește în jurul bălților și în locuri umede (Scirpus). În bălți pline de țipirig stăteau pînă la piept cai, mestecînd leneș verdeața care plutea în mănunchiuri pe luciu. SADOVEANU, O. III 649.Prin papura verde, prin țipirigul înflorit, strigătul păsărilor de baltă înfiora zarea. DUNĂREANU, CH. 210.

ȚIPIRÍG2 s. n. Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în diferite reacții chimice etc.).

ȚIPIRÍG1 n. pop. Substanță albă, cristalizată, solubilă în apă, întrebuințată, mai ales, la lipirea metalelor; clorură de amoniu. /Orig. nec.

1) țipiríg n. fără pl. (din țăperig, care ar veni dintr’un adj. ngr., de unde vine și sîrb. caparika și mrom. țaparkó, id.). O substanță albă pulverulentă rezultată din acid cloridric și amoniac în volume egale. În ainte se aducea din Egipt, unde se prepara sublimînd funinginea produsă din arderea baligiĭ de cămilă. Astăzĭ se extrage din apele care se condensează la prepararea gazuluĭ de iluminat pin destilarea cărbuneluĭ de pămînt. În chimie se numește clorură de amoniŭ saŭ cloidrat de amoniac (AzH4 C1). Se numește și salmiac și (vechĭ) nișadir.

2) țipiríg, V. pipirig și țăperig (plante).

pipiríg (nord) și țip- (sud) m. (cp. cu pipiric, cu săs. ziprik, id., și cu lat. cypérus, o plantă ciperacee). Un fel de rogoz, plantă ciperacee (scirpus lacustris). Alt fel de rogoz care se numește și pipiriguț, spetează și ĭarba mlaștiniĭ (heleócharis palustris). O plantă acŭatică juncacee numită și rugină (juncus effusus). O plantă echisetacee acŭatică ale căreĭ tulpinĭ, bogate în acid salicilic, se întrebuințează la lustruit obĭectele de lemn și de metal (equisétum hiemale).

arată toate definițiile

Intrare: țipirig
țipirig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țipirig (bot.)
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipirig
  • țipirigul
  • țipirigu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • țipirig
  • țipirigului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țipirig (chim.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipirig
  • țipirigul
  • țipirigu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • țipirig
  • țipirigului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țipirig (bot.) Scirpus silvaticus

  • 1. botanică regional Nume dat mai multor plante cu frunze lungi, cilindrice și cu vârf înțepător, cu flori mici, verzi, dispuse în spice; crește în jurul bălților și în locuri umede (Scirpus silvaticus și Scirpus holoschoenus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pipirig rogoz attach_file 2 exemple
    exemple
    • În bălți pline de țipirig stăteau pînă la piept cai, mestecînd leneș verdeața care plutea în mănunchiuri pe luciu. SADOVEANU, O. III 649.
      surse: DLRLC
    • Prin papura verde, prin țipirigul înflorit, strigătul păsărilor de baltă înfiora zarea. DUNĂREANU, CH. 210.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. pipirig
    surse: DEX '98 DEX '09

țipirig (chim.)

  • 1. popular Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: rugină salmiac

etimologie: