ȚIPIRIG² s. n. (Pop.) Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice). – Cf. sb. caparika.

ȚIPIRIG¹ s. m. (Bot.; reg.) Pipirig. – Cf. pipirig.

țipirig¹ [At: SCRIBAN, D. 1 362 / V: (reg) ~per~ sm, țeper~ smn (Pl: ~uri), cip~ sm, ciper~ sm / Pl: ? / E: ns cf pipirig] 1 sm Plantă perenă din familia ciperaceelor, înaltă de 50-150 cm, cu frunze reduse la teci și cu spiculețe multiflore, dispuse în inflorescență Si: (reg) păpurică (Schoenoplectus tabernaemontani). 2 sm (Bot; reg) Pipirig (Schoenoplectus lacustris). 3 sm (Bot; reg) Pipirig (Scirpus sylvaticus). 4 sm (Bot; reg) Pipirig (Holoschoenus vulgaris). 5 sm (Bot; reg) Pipiriguț (Heleocharis palustris). 6 sm (Bot; reg) Rugină (Iuncus effusus, conglomeratus, inflexus). 7 sm (Bot; reg) Rogoz (Carex). 8 sf (Bot; reg) Papură (Typha angustifolia). 9 sm (Reg; prc) Fructul de papură. 10 sm (Olt; îc) ~-cu-flori Crin-de-baltă (Butomus umbellatus). 11 sn (Mun; îf țeperig) Fân subțire pe care îl mănâncă numai caii.

țipirig² sn [At: (a. 1763) IORGA, S. D. X, 16 / V: (îrg) țeper~, (înv) ~per~, (reg) țâp~, țăper~, țaper~ / E: ns cf srb caparika] (Pop) Clorură de amoniu, folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice.

ȚIPIRIG², ȚIPERIG² sbst. 🌿 1 Plantă ierboasă, cu paiul în trei muchii obtuse, cu foile plane, late și de obiceiu mai scurte decît tulpina; face flori de un verde-închis, dispuse în mici spicușoare ovale, numeroase, grupate în glomerule; crește pe lîngă fînețele umede, pe lîngă pîraiele din păduri și pe locuri mlăștinoase; numită și „cipirig” sau „pipirig” (Scirpus silvaticus) (🖼 5141): stătea pe malul unei vălcele pline de țipirig (S.-ALD.) ¶ 2 = PIPIRIG1 ¶ 3 = RUGINĂ5 [comp. lat. cyperus și CIPIRIG, PIPIRIG].

ȚIPIRIG¹, ȚIPERIG¹ sbst. 🔬 Sare amoniacală: clorură de amoniu (AzH₄Cl) [comp. srb. caparika].

ȚIPIRIG¹ s. m. (Bot.; regional) Pipirig. – Cf. pipirig.

ȚIPIRIG² s. n. Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice). – Cf. scr. caparika.

ȚIPIRIG¹ s. m. Nume dat mai multor plante cu frunze lungi, cilindrice și cu vîrf înțepător, cu flori mici, verzi, dispuse în spice; crește în jurul bălților și în locuri umede (Scirpus). În bălți pline de țipirig stăteau pînă la piept cai, mestecînd leneș verdeața care plutea în mănunchiuri pe luciu. SADOVEANU, O. III 649.Prin papura verde, prin țipirigul înflorit, strigătul păsărilor de baltă înfiora zarea. DUNĂREANU, CH. 210.

ȚIPIRIG² s. n. Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în diferite reacții chimice etc.).

ȚIPIRIG¹ n. pop. Substanță albă, cristalizată, solubilă în apă, întrebuințată, mai ales, la lipirea metalelor; clorură de amoniu. /Orig. nec.

1) țipiríg n. fără pl. (din țăperig, care ar veni dintr’un adj. ngr., de unde vine și sîrb. caparika și mrom. țaparkó, id.). O substanță albă pulverulentă rezultată din acid cloridric și amoniac în volume egale. În ainte se aducea din Egipt, unde se prepara sublimînd funinginea produsă din arderea baligiĭ de cămilă. Astăzĭ se extrage din apele care se condensează la prepararea gazuluĭ de iluminat pin destilarea cărbuneluĭ de pămînt. În chimie se numește clorură de amoniŭ saŭ cloidrat de amoniac (AzH₄ C₁). Se numește și salmiac și (vechĭ) nișadir.

2) țipiríg, V. pipirig și țăperig (plante).

cipering^[1] sm vz țipirig

ciprig sm vz țipirig corectat(ă)

țaperig sn vz țipirig²

țăperig sn vz țipirig²

țâpirig sn vz țipirig²

țeperig¹ smn vz țipirig¹

țeperig² sn vz țipirig²

țiperig¹ sm vz țipirig¹

țiperig² sn vz țipirig²

ȚEPERIG^{1, 2} = ȚIPIRIG^{1, 2}.

țiperig n. numele popular al sării amoniacale. [Origină necunoscută].

1) țăperíg, mineral, V. țipirig.

țipirig² (substanță) (pop.) s. n.

țipirig¹ (plantă) s. m.

țipirig² (substanță) (pop.) s. n.

țipirig¹ (plantă) s. m.

țipirig (chim.) s. n.

țipirig (bot.) s. m.

țipirig, sg.

țipirig s. n. – Amoniac. – Var. țiperig, tăperig. Sb. caparika (Candrea); sau, mai probabil, din țeapă cu suf. expresiv -ig(ă) pentru mirosul său înțepător; fonetismul ca și semantismul coincid cu tipirig (var. tiperig, tăperig), var. a lui pipirig, v. aici mai sus.

ȚIPIRIG s. (BOT.) 1. (Scirpus silvaticus) pipirig. 2. (Scirpus holoschoenus) (reg.) rogoz.

ȚIPIRIG s. v. clorură de amoniu, rugină, salmiac.

țipirig s. v. CLORURĂ DE AMONIU. RUGINĂ. SALMIAC.

ȚIPIRIG s. (BOT.) 1. (Scirpus silvaticus) pipirig. 2. (Scirpus holoschoenus) (reg.) rogoz.

SPIRT DE ȚIPIRIG s. v. amoniac.

ȚIPERIG s. v. pipirig, rogoz.

spirt de țipirig s. v. AMONIAC.

țiperig s. v. PIPIRIG. ROGOZ.