2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țipătoare sf [At: SCL 1978, 323 / Pl: ~ori / E: țipa2 + -ătoare] (Trs) Cascadă (1).

ȚIPĂTOÁRE, țipători, s. f. (Regional) Un fel de fluier cu care vînătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage.

ȚIPĂTOÁRE ~óri f. rar Fluier folosit de vânători pentru a imita glasul păsărilor și al animalelor, ademenindu-le. /a țipa + suf. ~ătoare

țipătoáre f., pl. orĭ. Șuĭerătoare de imitat țipetu păsărilor la vînat.

ȚIPĂTÓR, -OÁRE, țipători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens. 2. S. f. (Reg.) Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. – Țipa1 + suf. -ător.

țipător, ~oare [At: HELIADE, D. J. 154/6 / V: (Mol) ~pitoare, ~pietoare (P: ~pi-e~), ~ptoare / Pl: ~i am, sf ~oare a / E: țipa1 + -ător] 1 a (D. voce, sunet etc.) Ascuțit și puternic. 2 a (D. voce, sunet etc.) Lipsit de armonie Si: strident. 3 a (D culori, obiecte colorate, lumină etc.) Care impresionează puternic și neplăcut ochiul Si: strident, (pop) ochios. 4 av În mod strident. 5 a (Îc) Acvilă ~oare Numele unei specii de acvilă, nedefinită mai îndeaproape (Aquila clanga). 6 sf (Mol) Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. 7 sf (Mol; Dob) Fluier pentru copii făcut din coajă de salcie. 8 sf (Orn; reg) Negraică (Dryocopus martius). 9 sf (Orn; Olt) Ciocănitoare-neagră (Picus martius). 10 sf (Orn; Olt) Ciocănitoare (1).

ȚIPĂTÓR, -OÁRE, țipători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens. 2. S. f. Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. – Țipa1 + suf. -ător.

ȚIPĂTÓR, -OÁRE, țipători, -oare, adj. 1. (Despre glas) Strident. 2. Fig. (Despre culori și lumină) Prea viu, prea bătător la ochi; strident. S-a făcut artistă și ai întîlnit-o peste mulți ani... cu toate semnele oboselii sub fardul țipător, în lumina țipătoare a localului de petreceri. PAS, Z. I 185.

ȚIPĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre voce) Care are o sonoritate puternică și neplăcută; ascuțit și intens în același timp; strident. 2) fig. (despre culori) Care are o nuanță prea vie; bătător la ochi; aprins; strident. /a țipa + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țipătoáre (fluier) (reg.) s. f., g.-d. art. țipătórii; pl. țipătóri

țipătoáre (fluier) s. f., g.-d. art. țipătórii; pl. țipătóri

țipătór adj. m., pl. țipătóri; f. sg. și pl. țipătoáre

țipătór adj. m., pl. țipătóri; f. sg. și pl. țipătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚIPĂTÓR adj. 1. v. strident. 2. intens, izbitor, strident, tare, violent, (rar) strigător, (franțuzism) criant. (Culori, nuanțe ~oare.)

ȚIPĂTOR adj. 1. strident. (Un glas ~.) 2. intens, izbitor, strident, tare, violent, (rar) strigător. (Culori, nuanțe ~.)

Țipător ≠ pal, palid, spălăcit


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țipător, -oare, țipători, -oare s. m., s. f., adj. (intl.) reclamant.

Intrare: țipătoare
țipătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipătoare
  • țipătoarea
plural
  • țipători
  • țipătorile
genitiv-dativ singular
  • țipători
  • țipătorii
plural
  • țipători
  • țipătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: țipător
țipător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipător
  • țipătorul
  • țipătoru‑
  • țipătoare
  • țipătoarea
plural
  • țipători
  • țipătorii
  • țipătoare
  • țipătoarele
genitiv-dativ singular
  • țipător
  • țipătorului
  • țipătoare
  • țipătoarei
plural
  • țipători
  • țipătorilor
  • țipătoare
  • țipătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țipătoare

  • 1. regional Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Țipa (1.) + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98

țipător

  • 1. Despre glas:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strident
    • 1.1. figurat (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens.
      exemple
      • S-a făcut artistă și ai întîlnit-o peste mulți ani... cu toate semnele oboselii sub fardul țipător, în lumina țipătoare a localului de petreceri. PAS, Z. I 185.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Țipa (1.) + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98