țipătoare sf [At: SCL 1978, 323 / Pl: ~ori / E: țipa² + -ătoare] (Trs) Cascadă (1).

ȚIPĂTOARE, țipători, s. f. (Regional) Un fel de fluier cu care vînătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage.

ȚIPĂTOARE ~ori f. rar Fluier folosit de vânători pentru a imita glasul păsărilor și al animalelor, ademenindu-le. /a țipa + suf. ~ătoare

țipătoáre f., pl. orĭ. Șuĭerătoare de imitat țipetu păsărilor la vînat.

ȚIPĂTOR, -OARE, țipători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens. 2. S. f. (Reg.) Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. – Țipa¹ + suf. -ător.

țipător, ~oare [At: HELIADE, D. J. 154/6 / V: (Mol) ~pitoare, ~pietoare (P: ~pi-e~), ~ptoare / Pl: ~i am, sf ~oare a / E: țipa¹ + -ător] 1 a (D. voce, sunet etc.) Ascuțit și puternic. 2 a (D. voce, sunet etc.) Lipsit de armonie Si: strident. 3 a (D culori, obiecte colorate, lumină etc.) Care impresionează puternic și neplăcut ochiul Si: strident, (pop) ochios. 4 av În mod strident. 5 a (Îc) Acvilă ~oare Numele unei specii de acvilă, nedefinită mai îndeaproape (Aquila clanga). 6 sf (Mol) Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. 7 sf (Mol; Dob) Fluier pentru copii făcut din coajă de salcie. 8 sf (Orn; reg) Negraică (Dryocopus martius). 9 sf (Orn; Olt) Ciocănitoare-neagră (Picus martius). 10 sf (Orn; Olt) Ciocănitoare (1).

țipietoare sf vz țipător

țipitoare sf vz țipător

țiptoare sf vz țipător

ȚIPĂTOR, -OARE, țipători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens. 2. S. f. Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. – Țipa¹ + suf. -ător.

țipătoare (fluier) (reg.) s. f., g.-d. art. țipătorii; pl. țipători

țipătoare (fluier) (reg.) s. f., g.-d. art. țipătorii; pl. țipători

țipătoare (fluier) s. f., g.-d. art. țipătorii; pl. țipători