3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚILÍNDRU2 s. n. v. cilindru.

ȚILÍNDRU1, țilindri, s. m. (Pop.) Sticlă de lampă. – Din germ. Zilinder.

ȚILÍNDRU, (1) țilindre, s. n., (2) țilindri, s. m. (Pop.) 1. S. n. Cilindru, joben. 2. S. m. Sticlă de lampă. – Din germ. Zilinder.

ȚILÍNDRU, țilindre, s. n. (Popular) 1. Sticlă de lampă. Noaptea, lampa cu țilindrul neșters, ardea ca în ceață, într-o roată mică de raze. SADOVEANU, O. II 380. 2. Cilindru2. Vizitiul poartă țilindru cu panglici. STANCU, D. 50.

CILÍNDRU, (1,2,3,4) cilindri, s. m., (5) cilindre, s. n. 1. S. m. Suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează paralel cu ea însăși, sprijinindu-se pe o curbă închisă, imobilă. 2. S. m. Corp geometric mărginit de un cilindru (1) și de două plane paralele. 3. S. m. Piesă cilindrică componentă a unor mașini, care se poate roti în jurul propriei sale axe; organ de mașină tubular în interiorul căruia se deplasează un piston (la motoare cu ardere internă, la mașini cu abur, la compresoare etc.). 4. S. m. (În sintagma) Cilindru central = partea centrală a rădăcinilor și tulpinilor plantelor vasculare. 5. S. n. (Înv.) Joben. [Var.: (5) țilíndru s. n.] – Din fr. cylindre, lat. cylindrus.Țilindru < germ. Zilinder.

cilindru [At: ECONOMIA, 24/14 / V: (înv) chil~, țil~ / Pl: ~ri (1-8), ~re (9) / E: fr cylindre, lat cylindrus] 1 sm (Gmt) Suprafață obținută prin deplasarea unei drepte paralel cu ea însăși după o curbă închisă. 2 sm (Gmt) Corp geometric mărginit de un cilindru (1), având ca baze două cercuri. 3 sm Piesă cilindrică în componența unor mașini, care se rotește în jurul axei sale. 4 sm Organ de mașină tubular, în interiorul căruia se deplasează un piston (la motoare cu ardere internă, la mașini cu abur, la compresoare etc.). 5 sm (Pan) Tăvălug. 6 sm (Pan) Sticlă cilindrică de lampă. 7 sm (Îs) ~ central Parte centrală a rădăcinilor și tulpinilor plantelor vasculare. 8 sm (Med; înv; mpl) Elemente microscopice prezente în urina bolnavilor de nefrită, semnalând leziuni renale grave. 9 sn (Înv) Joben.

țelindăr[1] sn vz cilindru

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țelindră[1] sf vz cilindru

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țilendăr[1] sn vz cilindru

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țilendru[1] sn vz cilindru

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țilindăr[1] sn vz cilindru

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țilindră[1] sf vz cilindru

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țulindru[1] sn vz cilindru

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

CILÍNDRU, (1, 2, 3, 4) cilindri, s. m. (5) cilindre, s. n. 1. S. m. Suprafață obținută prin deplasarea unei drepte paralele cu ea însăși, astfel încât să se sprijine mereu pe o curbă închisă și fixă. 2. S. m. Corp geometric mărginit de un cilindru (1) și de două plane paralele. 3. S. m. Piesă cilindrică componentă a unor mașini, care se poate roti în jurul propriei sale axe; organ de mașină tubular în interiorul caruia se deplasează un piston (la motoare cu ardere internă, la mașini cu abur, la compresoare etc.). 4. S. m. (În sintagma) Cilindru central = partea centrală a rădăcinilor și tulpinilor plantelor vasculare. 5. S. n. (Înv.) Joben. – Din fr. cylindre, lat. cylindrus.

CILÍNDRU2, cilindre, s. n. (Învechit) Pălărie înaltă, cilindrică, cu borurile înguste. V. joben. Bărbații... se înghesuiau pe lîngă ferestre... netezindu-și cu dosul mînecii cilindrele de castor. MACEDONSKI, O. III 96.

CILÍNDRU I. s. m. 1. corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale. ◊ corp în formă de sul. ◊ ~i urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, în tuburile urinifere la bolnavii de nefrită; ~ central = țesut central din structura internă a rădăcinii și a tulpinii plantelor vasculare. 2. piesă în formă de tub din componența unui motor în care se deplasează pistonul. 3. piesă grea a unei mașini, care se rotește în jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; valț ♦ ~ compresor = tăvălug. II. s. n. joben. (< fr. cylindre, lat. cylindrus)

CILÍNDRU1 ~e n. Pălărie înaltă, de formă cilindrică, cu boruri înguste, purtată la ceremonii de bărbați; joben. /<fr. cylindre, lat. cylindrus

*cilíndru n., pl. e, și m. (vgr. kýlindros). Sul, corp rătund, lung și drept, cu bazele egale. Sul gros de metal orĭ de peatră (compresor) care se rostogolește pe șosele ca să le bătăturească și să le netezească. Fer de călcat cilindric. La mașina cu abur, partea în care intră pistonu. Joben (după germ. cylinder-hut). V. tăvăluc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țilíndru2 (joben) v. cilíndru2

arată toate definițiile

Intrare: țilindru (joben)
țilindru2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țilindru
  • țilindrul
  • țilindru‑
plural
  • țilindre
  • țilindrele
genitiv-dativ singular
  • țilindru
  • țilindrului
plural
  • țilindre
  • țilindrelor
vocativ singular
plural
Intrare: țilindru (sticlă)
țilindru1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țilindru
  • țilindrul
  • țilindru‑
plural
  • țilindri
  • țilindrii
genitiv-dativ singular
  • țilindru
  • țilindrului
plural
  • țilindri
  • țilindrilor
vocativ singular
plural
Intrare: cilindru (joben)
cilindru2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cilindru
  • cilindrul
  • cilindru‑
plural
  • cilindre
  • cilindrele
genitiv-dativ singular
  • cilindru
  • cilindrului
plural
  • cilindre
  • cilindrelor
vocativ singular
plural
țilindru2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țilindru
  • țilindrul
  • țilindru‑
plural
  • țilindre
  • țilindrele
genitiv-dativ singular
  • țilindru
  • țilindrului
plural
  • țilindre
  • țilindrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țilindru (joben)

etimologie:

țilindru (sticlă)

  • 1. popular Sticlă de lampă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: glob (corp) sticlă un exemplu
    exemple
    • Noaptea, lampa cu țilindrul neșters, ardea ca în ceață, într-o roată mică de raze. SADOVEANU, O. II 380.
      surse: DLRLC

etimologie:

cilindru (joben) țilindru

  • 1. învechit Pălărie înaltă, cilindrică, cu borurile înguste.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: joben un exemplu
    exemple
    • Bărbații... se înghesuiau pe lîngă ferestre... netezindu-și cu dosul mînecii cilindrele de castor. MACEDONSKI, O. III 96.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba franceză cylindre
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • limba latină cylindrus
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • Țilindru din limba germană Zilinder.
    surse: DEX '09