15 definiții pentru țiitor
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Concubină. 2. S. f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Adj. (Înv.) Care ține mult timp; durabil. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itor.
ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Concubină. 2. S. f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Adj. (Înv.) Care ține mult timp; durabil. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
țiitor, ~oare [At: CORESI, EV. 127 / P: ți-i~ / V: (îrg) ținăt~ a, smf, țiet~ a, s, ținet~ a, smf, (înv) ținiet~ sm, (reg) țini~ a, sm, țeitoare sf / Pl: ~i, ~oare, (îrg) ~i sf / E: ține + -itor] 1-2 s, a (Înv) (Persoană) care are în stăpânirea sa ceva sau pe cineva. 3-4 s, a (Înv) (Persoană) care deține ceva. 5 a (Îvr) Dominant (1). 6 a (Înv; d. oameni; ca termen de politețe) Puternic. 7 a (Îvr; ca termen de politețe) Ales2 (16). 8 sm (Îrg; adesea udp „de”) Persoană care crește animale. 9 sm (Îrg; adesea udp „de”) Proprietar (a ceva). 10 sm (Adesea udp „de”) Persoană însărcinată cu o funcție, cu o dregătorie. 11-12 sm (Adesea udp „de”) Persoană care administrează un serviciu public sau o avere personală Si: funcționar. 13 sm (Îvr; îs) ~ de cinste Persoană însărcinată cu o funcție înaltă. 14 sm (Îvr; îas) Supraveghetor. 15 smf (Îrg) Persoană cu care cineva are legături de dragoste în afara căsătoriei Si: concubin (1). 16 sm (Reg; îf ținător) Persoană care ține în păstrare lucrul altuia. 17-18 s, a (Înv) (Persoană) care păstrează și respectă ceva. 19-20 s, a (Înv; determinat prin „aminte”) (Persoană) care păstrează ceva în memorie. 21 sm (Reg) Persoană care ține copii în gazdă. 22 sf (Îrg) Femeie care are grijă de cineva sau de ceva (în special de menaj). 23 sf (Îrg) Doică. 24 a (Îrg) Care rezistă mult timp la diferite solicitări Si: durabil (2), rezistent, solid, trainic. 25 a (Reg; d. oameni) Viguros. 26 a (Reg) Sățios. 27 sfn (Udp „de”) Suport în care (sau pe care) se pun, pentru a fi păstrate, diferite lucruri. 28 sn (Reg; îf țietor) Băț cu care se duce o sarcină pe umăr. 29 sm (Reg) Stâlp care susține patul morii. 30 sn (Trs) Par de lemn cu care se sprijină carul încărcat cu fân când merge pe un teren înclinat. 31 smf Balustradă la scară, la o punte, la un pod etc. 32 smf (Buc; lpl) Bare de protecție de pe marginea șoselei. 33 sf (Reg) Fiecare dintre bucățile de frânghie, de lemn etc., care susțin scaunele scrânciobului. 34 sn (Reg; îf țietor) Mâner la sabie. 35 sn (Reg; îaf) Scoabă1. 36 sf (Reg; îf ținătoare) Bucată de fier fixată în ușorul ușii, în care intră zăvorul. 37 sf (Reg; îf țeitoare) Piesă la cotiga plugului, cu ajutorul căreia se potrivește lățimea brazdei Si: schimbătoare. 38 a (Înv; udp „de”, „la”) Care aparține cuiva. 39 a (Înv; udp „de”, „la”) Care depinde de cineva sau de ceva. 40 a (Înv; udp „de”, „la”) Care este parte integrantă a ceva. 41 sm (Reg; îf ținător) Persoană care la vânătoare așteaptă vânatul într-un loc bine ales, pentru a-l ucide. 42 sf Loc unde stau la pândă vânătorii. 43 sf Loc pe unde trece vânatul. 44 a (Îvr) Care își impune să se abțină de la ceva Si: abstinent. 45 a (Îvr) Care ține post. 46 a (Trs) Strângător. 47 a (Trs) Zgârcit. 48 sf (Mun; fam; îe) A se rupe ~oarea A muri. 49 sf (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, adj. (Învechit) Care ține mult timp; durabil. Trebuie să aibă vestminte nouă și țiitoare. MARIAN, Î. 70. ♦ (Determinat prin «aminte») Care păstrează ceva în memorie, care ține minte. Ești și țiitor aminte de greșala ce a făcut strămoșul Adam. GORJAN, H. IV 166. ♦ (Substantivat) Persoană care administrează un serviciu sau o instituție. ◊ Țiitor de registre = funcționar însărcinat cu înregistrarea actelor. El fusese rînd pe rînd țiitor de registre la primăria din Caracal... și perceptor. GANE, N. III 180.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țeitoare sf vz țiitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țietor, ~oare a, s vz țiitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ținător, ~oare a, smf vz țiitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ținetor, ~oare a, smf vz țiitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ținietor sm vz țiitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ținitor, ~oare a, sm vz țiitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țiitor (înv., pop.) (desp. ți-i-) adj. m., pl. țiitori; f. sg. și pl. țiitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țiitor (înv., pop.) (ți-i-) adj. m., pl. țiitori; f. sg. și pl. țiitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țiitór adj. m. (sil. ți-i-), pl. țiitóri; f. sg. și pl. țiitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țin, ții 2, țină 3 conj., ține inf., țiitor adj. v.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚIITÓR adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țiitor adj. v. DURABIL. REZISTENT. SOLID. TRAINIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: ți-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
țiitor, țiitoareadjectiv
-
- Trebuie să aibă vestminte nouă și țiitoare. MARIAN, Î. 70. DLRLC
- 1.1. (Determinat prin «aminte») Care păstrează ceva în memorie, care ține minte. DLRLC
- Ești și țiitor aminte de greșala ce a făcut strămoșul Adam. GORJAN, H. IV 166. DLRLC
-
- 1.2. Persoană care administrează un serviciu sau o instituție. DLRLC
- 1.2.1. Țiitor de registre = funcționar însărcinat cu înregistrarea actelor. DLRLC
- El fusese rînd pe rînd țiitor de registre la primăria din Caracal... și perceptor. GANE, N. III 180. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- Ține + sufix -itor. DEX '98 DEX '09