2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGLÍNĂ, țigline, s. f. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului. [Var.: țiclínc, țiclíng s. n.] – Din germ. Ziehklinge.

țigli sf [At: TDRG / V: țiclinc (Pl: țiclincuri), țicling (Pl: țiclinguri), țiclin, ~ng, (reg) țiglin, țihling, țitling sn / Pl: ~ne, ~ni / E: ger Ziehklinge] 1 Unealtă constituită dintr-o lamă de oțel foarte ascuțită, folosită la șlefuirea pieselor de metal, de lemn sau de materiale plastice Si: răzuitoare. 2 (Reg; îf țitling) Unealtă cu care se rad doagele murdare ale butoaielor Si: gripcă (2).

ȚIGLÍNĂ, țigline, s. f. Placă de oțel dreptunghiulară, cu muchii tăioase, întrebuințată de tîmplari și parchetari la răzuit lemnul sau dușumelele; răzuitor.

țigling[1] sn vz țiglină

  1. În original, incorect ordonat alfabetic (după țiclinc) — LauraGellner

ȚICLÍNG, țiclinguri, s. n. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului. [Var.: țiclínc s. n., țiglínă s. f.] – Din germ. Ziehklinge.

ȚICLÍNC, țiclincuri, s. n. Lamă de oțel cu mîner, folosită la curățirea parchetelor prin răzuire; răzuitor.

ȚICLÍNG ~uri n. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel, prevăzută cu mâner, folosită la răzuitul parchetului; rașchetă. /<germ. Ziehklinge


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!țiglínă (ți-gli-) s. f., g.-d. art. țiglínei; pl. țiglíne

!țiclíng (ți-cling) s. n., pl. țiclínguri

țiclíng s. n. (sil. -cling) /țiglină s. f. (sil. -gli-), pl. n. țiclínguri/f. țiglíne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țiglínă (-ne), s. f. – Rașchetă. Germ. Ziehklinge (Tiktin).

Intrare: țiglină
țiglină substantiv feminin
  • silabație: ți-gli-nă info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigli
  • țiglina
plural
  • țigline
  • țiglinele
genitiv-dativ singular
  • țigline
  • țiglinei
plural
  • țigline
  • țiglinelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiclinc
  • țiclincul
  • țiclincu‑
plural
  • țiclincuri
  • țiclincurile
genitiv-dativ singular
  • țiclinc
  • țiclincului
plural
  • țiclincuri
  • țiclincurilor
vocativ singular
plural
  • silabație: ți-cling info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicling
  • țiclingul
  • țiclingu‑
plural
  • țiclinguri
  • țiclingurile
genitiv-dativ singular
  • țicling
  • țiclingului
plural
  • țiclinguri
  • țiclingurilor
vocativ singular
plural
Intrare: țicling
  • silabație: ți-cling info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicling
  • țiclingul
  • țiclingu‑
plural
  • țiclinguri
  • țiclingurile
genitiv-dativ singular
  • țicling
  • țiclingului
plural
  • țiclinguri
  • țiclingurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiclinc
  • țiclincul
  • țiclincu‑
plural
  • țiclincuri
  • țiclincurile
genitiv-dativ singular
  • țiclinc
  • țiclincului
plural
  • țiclincuri
  • țiclincurilor
vocativ singular
plural
țiglină substantiv feminin
  • silabație: ți-gli-nă info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigli
  • țiglina
plural
  • țigline
  • țiglinele
genitiv-dativ singular
  • țigline
  • țiglinei
plural
  • țigline
  • țiglinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țiglină țiclinc țicling

  • 1. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răzuitor

etimologie:

țicling țiclinc țiglină

  • 1. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului.
    surse: DEX '98 DLRLC sinonime: rașchetă răzuitor

etimologie: