14 definiții pentru țiglină
din care- explicative (11)
- morfologice (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚIGLINĂ, țigline, s. f. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului. [Var.: țiclinc, țicling s. n.] – Din germ. Ziehklinge.
țiglină sf [At: TDRG / V: țiclinc (Pl: țiclincuri), țicling (Pl: țiclinguri), țiclin, ~ng, (reg) țiglin, țihling, țitling sn / Pl: ~ne, ~ni / E: ger Ziehklinge] 1 Unealtă constituită dintr-o lamă de oțel foarte ascuțită, folosită la șlefuirea pieselor de metal, de lemn sau de materiale plastice Si: răzuitoare. 2 (Reg; îf țitling) Unealtă cu care se rad doagele murdare ale butoaielor Si: gripcă (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIGLINĂ, țigline, s. f. Placă de oțel dreptunghiulară, cu muchii tăioase, întrebuințată de tîmplari și parchetari la răzuit lemnul sau dușumelele; răzuitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚICLINC s. n. v. țiglină.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚICLING s. n. v. țiglină.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țiclin sn vz țiglină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țiclinc sn vz țiglină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țiglin sn vz țiglină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigling[1] sn vz țiglină
- În original, incorect ordonat alfabetic (după țiclinc) — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țihling sn vz țiglină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țitling sn vz țiglină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țiglină (desp. ți-gli-) s. f., g.-d. art. țiglinei; pl. țigline
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!țiglină (ți-gli-) s. f., g.-d. art. țiglinei; pl. țigline
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
țiglină (-ne), s. f. – Rașchetă. Germ. Ziehklinge (Tiktin).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ți-gli-nă
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
- silabație: ți-cling
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țiglină, țiglinesubstantiv feminin
- 1. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: răzuitor
etimologie:
- Ziehklinge DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.