9 definiții pentru țicling
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚICLING, țiclinguri, s. n. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului. [Var.: țiclinc s. n., țiglină s. f.] – Din germ. Ziehklinge.
ȚICLING ~uri n. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel, prevăzută cu mâner, folosită la răzuitul parchetului; rașchetă. /<germ. Ziehklinge
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚICLINC s. n. v. țicling.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ȚIGLINĂ s. f. v. țicling.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ȚICLINC, țiclincuri, s. n. Lamă de oțel cu mîner, folosită la curățirea parchetelor prin răzuire; răzuitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țicling (desp. ți-cling) s. n., pl. țiclinguri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!țicling (ți-cling) s. n., pl. țiclinguri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țicling s. n. (sil. -cling) /țiglină s. f. (sil. -gli-), pl. n. țiclinguri/f. țigline
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țiglină v. țicling
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ți-cling
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: ți-gli-nă
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țicling, țiclingurisubstantiv neutru
etimologie:
- Ziehklinge DEX '98