2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚICLÍNG s. n. v. țiglină.

ȚICLÍNG, țiclinguri, s. n. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului. [Var.: țiclínc s. n., țiglínă s. f.] – Din germ. Ziehklinge.

ȚICLÍNG ~uri n. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel, prevăzută cu mâner, folosită la răzuitul parchetului; rașchetă. /<germ. Ziehklinge

țigli sf [At: TDRG / V: țiclinc (Pl: țiclincuri), țicling (Pl: țiclinguri), țiclin, ~ng, (reg) țiglin, țihling, țitling sn / Pl: ~ne, ~ni / E: ger Ziehklinge] 1 Unealtă constituită dintr-o lamă de oțel foarte ascuțită, folosită la șlefuirea pieselor de metal, de lemn sau de materiale plastice Si: răzuitoare. 2 (Reg; îf țitling) Unealtă cu care se rad doagele murdare ale butoaielor Si: gripcă (2).

țigling[1] sn vz țiglină

  1. În original, incorect ordonat alfabetic (după țiclinc) — LauraGellner

ȚICLÍNC s. n. v. țiglină.

ȚIGLÍNĂ, țigline, s. f. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului. [Var.: țiclínc, țiclíng s. n.] – Din germ. Ziehklinge.

ȚICLÍNC s. n. v. țicling.

ȚIGLÍNĂ s. f. v. țicling.

ȚICLÍNC, țiclincuri, s. n. Lamă de oțel cu mîner, folosită la curățirea parchetelor prin răzuire; răzuitor.

ȚIGLÍNĂ, țigline, s. f. Placă de oțel dreptunghiulară, cu muchii tăioase, întrebuințată de tîmplari și parchetari la răzuit lemnul sau dușumelele; răzuitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!țiclíng (ți-cling) s. n., pl. țiclínguri

țiclíng s. n. (sil. -cling) /țiglină s. f. (sil. -gli-), pl. n. țiclínguri/f. țiglíne

!țiglínă (ți-gli-) s. f., g.-d. art. țiglínei; pl. țiglíne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țiglínă (-ne), s. f. – Rașchetă. Germ. Ziehklinge (Tiktin).

Intrare: țicling
  • silabație: ți-cling
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicling
  • țiclingul
  • țiclingu‑
plural
  • țiclinguri
  • țiclingurile
genitiv-dativ singular
  • țicling
  • țiclingului
plural
  • țiclinguri
  • țiclingurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiclinc
  • țiclincul
  • țiclincu‑
plural
  • țiclincuri
  • țiclincurile
genitiv-dativ singular
  • țiclinc
  • țiclincului
plural
  • țiclincuri
  • țiclincurilor
vocativ singular
plural
țiglină substantiv feminin
  • silabație: ți-gli-nă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigli
  • țiglina
plural
  • țigline
  • țiglinele
genitiv-dativ singular
  • țigline
  • țiglinei
plural
  • țigline
  • țiglinelor
vocativ singular
plural
Intrare: țiglină
țiglină substantiv feminin
  • silabație: ți-gli-nă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigli
  • țiglina
plural
  • țigline
  • țiglinele
genitiv-dativ singular
  • țigline
  • țiglinei
plural
  • țigline
  • țiglinelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiclinc
  • țiclincul
  • țiclincu‑
plural
  • țiclincuri
  • țiclincurile
genitiv-dativ singular
  • țiclinc
  • țiclincului
plural
  • țiclincuri
  • țiclincurilor
vocativ singular
plural
  • silabație: ți-cling
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicling
  • țiclingul
  • țiclingu‑
plural
  • țiclinguri
  • țiclingurile
genitiv-dativ singular
  • țicling
  • țiclingului
plural
  • țiclinguri
  • țiclingurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țicling țiclinc țiglină

  • 1. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului.
    surse: DEX '98 DLRLC sinonime: rașchetă răzuitor

etimologie:

țiglină țiclinc țicling

  • 1. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răzuitor

etimologie: