2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚICLINC s. n. v. țiglină.

ȚICLINC, țiclincuri, s. n. Lamă de oțel cu mîner, folosită la curățirea parchetelor prin răzuire; răzuitor.

ȚIGLINĂ, țigline, s. f. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului. [Var.: țiclinc, țicling s. n.] – Din germ. Ziehklinge.

țigli sf [At: TDRG / V: țiclinc (Pl: țiclincuri), țicling (Pl: țiclinguri), țiclin, ~ng, (reg) țiglin, țihling, țitling sn / Pl: ~ne, ~ni / E: ger Ziehklinge] 1 Unealtă constituită dintr-o lamă de oțel foarte ascuțită, folosită la șlefuirea pieselor de metal, de lemn sau de materiale plastice Si: răzuitoare. 2 (Reg; îf țitling) Unealtă cu care se rad doagele murdare ale butoaielor Si: gripcă (2).

țigling[1] sn vz țiglină

  1. În original, incorect ordonat alfabetic (după țiclinc) — LauraGellner

ȚICLING, țiclinguri, s. n. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului. [Var.: țiclinc s. n., țigli s. f.] – Din germ. Ziehklinge.

ȚIGLINĂ, țigline, s. f. Placă de oțel dreptunghiulară, cu muchii tăioase, întrebuințată de tîmplari și parchetari la răzuit lemnul sau dușumelele; răzuitor.

ȚICLING ~uri n. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel, prevăzută cu mâner, folosită la răzuitul parchetului; rașchetă. /<germ. Ziehklinge

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țicling (desp. ți-cling) s. n., pl. țiclinguri

țigli (desp. ți-gli-) s. f., g.-d. art. țiglinei; pl. țigline

!țicling (ți-cling) s. n., pl. țiclinguri

!țigli (ți-gli-) s. f., g.-d. art. țiglinei; pl. țigline

țicling s. n. (sil. -cling) /țiglină s. f. (sil. -gli-), pl. n. țiclinguri/f. țigline

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țiglină (-ne), s. f. – Rașchetă. Germ. Ziehklinge (Tiktin).

Intrare: țicling
  • silabație: ți-cling info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicling
  • țiclingul
  • țiclingu‑
plural
  • țiclinguri
  • țiclingurile
genitiv-dativ singular
  • țicling
  • țiclingului
plural
  • țiclinguri
  • țiclingurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiclinc
  • țiclincul
  • țiclincu‑
plural
  • țiclincuri
  • țiclincurile
genitiv-dativ singular
  • țiclinc
  • țiclincului
plural
  • țiclincuri
  • țiclincurilor
vocativ singular
plural
țiglină substantiv feminin
  • silabație: ți-gli-nă info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigli
  • țiglina
plural
  • țigline
  • țiglinele
genitiv-dativ singular
  • țigline
  • țiglinei
plural
  • țigline
  • țiglinelor
vocativ singular
plural
Intrare: țiglină
țiglină substantiv feminin
  • silabație: ți-gli-nă info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigli
  • țiglina
plural
  • țigline
  • țiglinele
genitiv-dativ singular
  • țigline
  • țiglinei
plural
  • țigline
  • țiglinelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiclinc
  • țiclincul
  • țiclincu‑
plural
  • țiclincuri
  • țiclincurile
genitiv-dativ singular
  • țiclinc
  • țiclincului
plural
  • țiclincuri
  • țiclincurilor
vocativ singular
plural
țitling
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țihling
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țiglin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
  • silabație: ți-cling info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicling
  • țiclingul
  • țiclingu‑
plural
  • țiclinguri
  • țiclingurile
genitiv-dativ singular
  • țicling
  • țiclingului
plural
  • țiclinguri
  • țiclingurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țicling, țiclingurisubstantiv neutru

etimologie:

țigli, țiglinesubstantiv feminin

  • 1. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răzuitor
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.