2 intrări

school Articole pe această temă:

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă.Țest + suf. -os.

țestos, ~oa [At: MARDARIE, L. 140/13 / V: (îrg) țis~, (reg) țeșt~, țift~ / Pl: ~oși, ~oase / E: țest + -os] 1 a Care este acoperit cu o carapace. 2 s (Îc) ~ul prunului Insectă parazită care atacă prunul (Quadraspidiotes marini). 3 sf Broască țestoasă (1). 4 a (Olt; d. pământ) Tare. 5 a (Olt; Mun; fig) Încăpățânat. 6 a Cu capul mare. 7 a (Fig) Deștept. 8 a (Olt) Ursuz. 9 a (Mun) Obraznic. 10 a (Îvr) Supărător. 11 a (Îvr) Plictisitor.

ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. Acoperit de carapace. Broască țestoasă.Țest + suf. os.

ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. 1. Acoperit cu un țest, cu o carapace. ◊ Broască țestoasă v. broască. 2. (Rar) Căpățînos.

ȚESTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are țest; acoperit cu carapace. Broască-~oasă. /țest + suf. ~os

țestos a. acoperit cu un țest: broască țestoasă.

țestós, -oásă adj. (d. țest). Acoperit cu țest, cu troacă: broască țestoasă. Fig. Vest. Gros de obraz, obraznic. Încăpățînat. V. căpățînos, căpos.

BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Broască râioasă = gen de broaște cu pielea acoperită de negi, din care, în caz de primejdie, se elimină un lichid iritant. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. 1. Animal amfibiu din ordinul batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, cu gura largă și cu ochii bulbucați; trăiește în apă și prin locuri umede (Rana esculenta). Tălăngenii văzuseră trăsura săltînd peste cîmp ca o broască. PAS, L. I 15. Bocancii lui Bozan păreau niște broaște strivite. SAHIA, N. 34. Cînd să ațipească, deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri, care de care mai uricioase... unele orăcăiau ca broasca, altele mormăiau ca ursul. CREANGĂ, P. 302. Lac să fie (sau de-ar fi), că broaște sînt destule (sau se adună) (= prilej să fie, că amatori se ivesc). ◊ Expr. Cînd o face broasca păr = niciodată. A se face (sau a se grămădi, a se lipi) broască la (sau pe) pămînt = a se piti, a se așterne la pămînt spre a nu fi zărit. Mă fac broască la pămînt, Îmi așez durda spre vînt. ALECSANDRI, P. P. 260. Ochi de broască = ochi bulbucați. 2. Compuse: broască-verde sau broască-de-iarbă = broatec; broască-rîioasă sau broască-buboasă = specie de broască, cu pielea acoperită de niște umflături din care, cînd e în primejdie, se scurge un lichid iritant (despre care unii cred, în mod greșit, că ar răspîndi rîia) (Bufa). A prins o broască-rîioasă și cînd s-a înfierbîntat broasca, au început a curge dintr-însa niște zoi spurcate. SBIERA, P. 16; broască-țestoasă = reptilă din ordinul chelonienilor, cu corpul închis într-o carapace osoasă (numită «țest» sau «țeastă» ), care este în legătură cu scheletul (Testudo Graeca). Am văzut... intrînd înot, subt podul plaurului pe care ne aflam, o broască-țestoasă. «Broască cu covată» a numit-o Culai. SADOVEANU, N. F. 67. Iată că o broască-țestoasă ieșise pe luciul apei. ISPIRESCU, L. 34. II. 1. Mecanism de metal, aplicat la o ușă, la un sertar, la o cutie etc., cu ajutorul căruia aceasta se poate închide și încuia. Se aude din dreapta o cheie răsucită în broască. SEBASTIAN, T. 256. Băgă cheia în broasca ușii și întorcînd-o nițel, scîrț! ușa se deschise. ISPIRESCU, L. 50. Broasca acelor uși, cu plăsele mari de aramă gravate cu chipuri, poartă încă inscripțiunea numelui său. ODOBESCU, S. I 459. 2. Unealtă cu ajutorul căreia se desfac coloanele de burlane de la gura sondei, atunci cînd se introduc sau se scot din puț. 3. (Olt.) Un fel de rindea. 4. (Regional) Umflătură (nedureroasă) sub piele. V. chist. 5. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cărnoase (cu sau fără spini), cultivată la noi ca plantă ornamentală (Opuntia ficus indica). ◊ Compuse: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu tulpină cilindrică ramificată, cu frunze ovale sau ascuțite, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens); iarba-broaștei v. iarbă; mătasea- (sau lîna-) broaștei v. mătase.

BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Animal amfibiu din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, cu gura largă și ochii bulbucați (Rana esculenta). Lac să fie (sau de-ar fi) că broaște sunt destule (sau se adună) (= prilej să fie, că amatori se găsesc). ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. A se face (sau a se grămădi, a se lipi) broască la (sau pe) pământ = a se piti, a se așterne la pământ pentru a nu fi zărit. ◊ Compuse: broască-verde sau broască-de-iarbă = broatec; broască-râioasă sau broască-buboasă = broască cu pielea acoperită de umflături din care, în caz de primejdie, se scurge un lichid iritant (Bufo); broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și ibera), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Mecanism de metal aplicat la o ușă, la un sertar etc., cu ajutorul căruia acestea se pot încuia. 2. Unealtă cu ajutorul căreia se desfac coloanele de burlane de la gura sondei. 3. (Reg.) Umflătură sub piele. 4. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și frunze groase, cultivată la noi ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). ◊ Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică, cu frunzele cufundate în apă și cu flori verzui (Potamogeton lucens).Lat. *brosca.

țestoásă s. f.1. 1992 Luptător ninja v. ninja.2. (arg. stud.) ◊ „Accesul manifestanților [studenți] pe Bd. Kogălniceanu fusese blocat de dubele Poliției («țestoase» în limbajul studenților), jandarmi și cordoane de scutieri.” R.l. 21 X 95 p. 1 (din țest + -oasă)

BROÁSCĂ1 ~ște f. 1) Animal amfibiu, fără coadă, cu gura largă și ochii bulbucați, cu picioarele din urmă mai lungi, adaptate pentru sărit. * ~ râioasă broască nocturnă cu pielea acoperită cu negi, din care, la primejdie, se elimină un lichid iritant. ~ verde brotac. ~-țestoasă reptilă (terestră și acvatică), având corpul acoperit cu o carapace osoasă, sub care își poate trage capul și picioarele în caz de primejdie. Ochi de ~ ochi bulbucați. (A fi) plin de noroc ca ~sca de păr se spune despre cineva, căruia nu-i merge în viață. Când a face ~ păr nicicând; niciodată. 2) pop. Umflătură sub pielea gâtului; scrofulă. [G.-D. broaștei; Sil. broas-că] /<lat. brosca


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țestós adj. m., pl. țestóși; f. țestoásă, pl. țestoáse

țestós adj. m., pl. țestóși; f. sg. țestoásă, pl. țestoáse

arată toate definițiile

Intrare: țestos
țestos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țestos
  • țestosul
  • țestosu‑
  • țestoa
  • țestoasa
plural
  • țestoși
  • țestoșii
  • țestoase
  • țestoasele
genitiv-dativ singular
  • țestos
  • țestosului
  • țestoase
  • țestoasei
plural
  • țestoși
  • țestoșilor
  • țestoase
  • țestoaselor
vocativ singular
plural
Intrare: broască-țestoasă
broască-țestoasă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • broască-țestoa
  • broasca-țestoa
plural
  • broaște-țestoase
  • broaștele-țestoase
genitiv-dativ singular
  • broaște-țestoase
  • broaștei-țestoase
plural
  • broaște-țestoase
  • broaștelor-țestoase
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țestos

etimologie:

  • Țest + sufix -os.
    surse: DEX '09

broască-țestoasă

  • 1. Nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă (sub care își poate trage capul și picioarele în caz de primejdie), dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Am văzut... intrînd înot, subt podul plaurului pe care ne aflam, o broască-țestoasă. «Broască cu covată» a numit-o Culai. SADOVEANU, N. F. 67.
      surse: DLRLC
    • Iată că o broască-țestoasă ieșise pe luciul apei. ISPIRESCU, L. 34.
      surse: DLRLC

etimologie: