ȚESTOS, -OASĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. -os.

țestos, ~oasă [At: MARDARIE, L. 140/13 / V: (îrg) țis~, (reg) țeșt~, țift~ / Pl: ~oși, ~oase / E: țest + -os] 1 a Care este acoperit cu o carapace. 2 s (Îc) ~ul prunului Insectă parazită care atacă prunul (Quadraspidiotes marini). 3 sf Broască țestoasă (1). 4 a (Olt; d. pământ) Tare. 5 a (Olt; Mun; fig) Încăpățânat. 6 a Cu capul mare. 7 a (Fig) Deștept. 8 a (Olt) Ursuz. 9 a (Mun) Obraznic. 10 a (Îvr) Supărător. 11 a (Îvr) Plictisitor.

ȚESTOS, -OASĂ, țestoși, -oase, adj. Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. os.

ȚESTOS, -OASĂ, țestoși, -oase, adj. 1. Acoperit cu un țest, cu o carapace. ◊ Broască țestoasă v. broască. 2. (Rar) Căpățînos.

ȚESTOS ~oasă (~oși, ~oase) Care are țest; acoperit cu carapace. Broască-~oasă. /țest + suf. ~os

țestos a. acoperit cu un țest: broască țestoasă.

țestós, -oásă adj. (d. țest). Acoperit cu țest, cu troacă: broască țestoasă. Fig. Vest. Gros de obraz, obraznic. Încăpățînat. V. căpățînos, căpos.

țeștos, ~oasă a vz țestos

țiftos, ~oasă a vz țestos

țistos, ~oasă a vz țestos

țestoasă s. f. ♦ 1. 1992 Luptător ninja v. ninja. ♦ 2. (arg. stud.) ◊ „Accesul manifestanților [studenți] pe Bd. Kogălniceanu fusese blocat de dubele Poliției («țestoase» în limbajul studenților), jandarmi și cordoane de scutieri.” R.l. 21 X 95 p. 1 (din țest + -oasă)

țestos adj. m., pl. țestoși; f. țestoasă, pl. țestoase

țestos adj. m., pl. țestoși; f. țestoasă, pl. țestoase

țestos adj. m., pl. țestoși; f. sg. țestoasă, pl. țestoase

țestos, -toasă.

țestos, țestoasă, țestoși, țestoase, adj. (reg.) îndărătnic, căpos; ursuz, obraznic; plictisitor.

țestos, -oasă, țestoși, -oase s. m., s. f., adj. (persoană) cu capul mare.