ȚESALĂ, țesale, s. f. 1. Perie din metal cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., sb. česalo.

țesală sf [At: (a. 1508) cf. MIHĂILĂ, D. 168 / V: (înv) ~sea~, ~selă, (reg) țeasălă (Pl: țeasăle, țeasele, țeasăli), ~sălă (Pl: țesăle, țesăli), țers~ (Pl: țersăli), țacs~ (Pl: țacsăli), țepța~ (Pl: țepțăli), țeșa~, (îrg) ces~^[1], cesea~^[2], ceasălă^[3] (Pl: ceasăli, cesăle), ceoasălă^[4], cers~^[5], cears~, cearsălă (Pl: cearsăli, cerseli, cersăli), ceors~^[6], ceorsoa~^[7], cercea~, cecea~^[8], ceșea~^[9] (Pl: ceșeli, ceșeale), săcea~, sărcea~, sălcea~, sărs~^[10] / Pl: ~le, (reg) ~săli, ~seli, ~sele / E: vsl чєсало] 1 Unealtă formată dintr-o placă de metal, având pe una dintre fețe lamele dințate, prevăzute la una dintre laturi cu un mâner de lemn sau de metal, și cu care se curăță pielea și părul vitelor și al cailor. 2 (Îvr; îf cesală) Instrument de tortură asemănător cu o țesală (1). 3 (Fam; fig) Neînțelegere. 4 (Fam; fig) Scandal. 5 (Fam; fig) Bătaie zdravănă. 6 (Fam; fig; îe) A-i trage (sau a-i da) (cuiva) o ~ (sau, reg, o săceală) A bate zdravăn pe cineva. 7 (Reg; îe) A mânca săceală A primi bătaie. 8 Grapă ușoară, cu dinți deși și lungi, folosită la curățirea terenurilor, mai ales a pășunilor naturale, în primele faze de vegetație. 9 (Tex) Dispozitiv la mașina de cardare a bumbacului, asemănător cu o țesală (1), care curăță unul din valțurile acestei mașini.

ȚESALĂ, Mold. CESALĂ (pl. -ăli), SĂCEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Un fel de perie de fier, dințată, cu care se perie părul calului, măgarului, etc. (🖼 5125) ¶ 2 fig. F Bătaie sdravănă [srb. česalo].

ȚESALĂ, țesale, s. f. 1. Unealtă de metal dințată, cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., scr. česalo.

ȚESALĂ, țesale, s. f. 1. Unealtă de metal dințată, cu care se curăță pielea și părul vitelor (îndeosebi la cai). Gavril ridică peria și țesala și le dădu lui Stahu. SADOVEANU, O. IV 307. De căpăstru mi-l scotea, Cu țesala-l țesăla. TEODORESCU, P. P. 53. 2. Grapă ușoară, cu dinți deși, folosită mai ales la curățirea pășunilor naturale.

ȚESALĂ ~e f. Unealtă formată dintr-o placă metalică dințată, prevăzută cu mâner și folosită pentru a curăța corpul unor animale. [G.-D. țesalei] /<bulg., sb. česalo

țesală f. perie de fier de curățat caii. [Slav. ČESALO, pieptene].

țesálă, V. cesală.

cearsală sf vz țesală

cearsălă sf vz țesală

cearsăli v vz țesăla

cerceală sf vz țesală

ciorsoală^[1] sf vz țesală

săceală sf vz țesală

săcela v vz țesăla

sălceală sf vz țesală

sărceală sf vz țesală

sărcela v vz țesăla

săsăla v vz țesăla

sâcerla v vz țesăla

secela^[1] v vz țesăla

seceli v vz țesăla

sețela v vz țesăla

țacsală sf vz țesală

țeasălă sf vz țesală

țepțală sf vz țesală

țersală sf vz țesală

țesăla [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 90^v/14 / V: ~sela (Pzi: țesel, țeasel, țeselez), (reg) țis~, țers~^[1], țecs~^[2], țeptăla^[3], țeșăla, (îrg) ces~^[4] (Pzi și: ceasăl), (reg) cis~^[5], ceșela^[6], ceșăla^[7], cers~^[8] (Pzi și: cearsăl, 3 cearsălă, cearsălează) cersăli^[9], cearsăli, cercela^[10], cecela^[11], cercina^[12], cios~^[13], ciosola^[14] (Pzi: ciosoal), ciors~^[15] (Pzi și: cioarsăl), ciorsola^[16] (Pzi: cioarsol), săcela, seceli, sețela, sărcela, sâcerla, săs~ / Pzi: țesăl (A și, reg: țesăl), (reg) țeasăl, țesal, țesălez / E: țesală] 1 vt A curăța un animal cu țesala (1). 2-3 vtr (Fam; gmț; d. oameni; îf cesela) A (se) curăța (1-2). 4-5 vtr (Fam; gmț; d. oameni; îaf) A (se) pieptăna. 6-7 vtr (Fam; gmț; d. oameni; îaf) A (se) îmbrăca curat și frumos. 8-9 vtr (Fam; gmț; d. oameni; îaf) A (se) găti. 10 vr (Reg; fig) A umbla de colo-colo. 11 vt (Îvr) A zgâria carnea de pe corpul cuiva, pentru a-l tortura. 12 vt (Fam; fig) A bate (tare) pe cineva. 13 vt (Reg; d. o mașină de cusut) A lăsa firul de ață neîntins pe dedesubt, formând un fel de lațuri, de la o împunsătură la alta. 14 vt (Îvr) A da cuiva de mâncare și de băut pe săturate.

țesălă sf vz țesală

țeseală sf vz țesală

țesela v vz țesăla

țeselă sf vz țesală

țeșală sf vz țesală

țeșăla v vz țesăla

țisăla v vz țesăla

❍ CESALĂ ... 👉 ȚESALĂ ...

ȚESĂLA, Mold. CESĂLA (-ăl), SĂCELA (-el) vb. tr. 1 A peria cu țesala: vizitiul... în loc de a da calului ovăs, el îl țesăla și îl spăla cîte de două ori în zi (ȚICH.) ¶ 2 fig. F A trage o bătaie: Îl țesală bine, îI smulge și-l lasă bătut măr (PANN).

CERSĂLA vb. I v. țesăla.

CERSĂLI vb. IV v. țesăla.

CESĂLA vb. I v. țesăla.

CIORSALĂ s. f. v. țesală.^[1]

ȚESĂLA, țesăl, vb. I. Tranz. 1. A curăța, a peria cu țesala. Vezi de țesală caii, după moda nouă care am aflat-o aici, și-i întărește cu orz. SADOVEANU, B. 289. Fata... s-a dus în grajd și și-a ales un cal bun, și-l hrăni bine, și-l țesălă frumos. RETEGANUL, P. III 13. Fata... se duse să-și adape și să-și țesale singură călușelul și singură să-i dea de mîncare. POPESCU, B. I 59. ◊ Absol. Hai, Drăghici... De țesală, înșală, Pe vînătu-l scoate afară. TEODORESCU, P. P. 612. 2. Fig. A bate, a chelfăni. (Cu pronunțare regională) Toți, treziți, pun pe el mîna, unu-l leagă, altu-l ține, Unu-l țasălă oleacă, cetluindu-l colea bine. EMINESCU, L. P. 127. – Variantă: (regional) cesăla vb. I. corectat(ă)

A ȚESĂLA țesal tranz. 1) (cai sau vite) A curăța cu țesala. 2) fig. A bate tare; a chelfăni; a scărmăna; a pieptăna; a peni. [Și țesăl] /Din țesală

A SE ȚESĂLA mă țesal intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri (cu cineva). [Și mă țesăl] /Din țesală

țesălà v. 1. a curăța cu țesala; 2. fam. a bate tare. [Abstras din țesală].

cesálă f., pl. e (vsl. česalo, peptene, d. česati, a peptăna. V. pacișe. Cp. cu tînjală). R. S. Perie de fer de curățat caiĭ. Fig. Bătaĭe, chelfăneală, scuturătură: ĭ-a tras o cesală, a mîncat o cesală. – În restu Munt. țesală: în Mold. săceală, pl. elĭ; în Btș. cersală. V. foșalăŭ și perie.

țesál, V. cesal.

țesală s. f., g.-d. art. țesalei; pl. țesale

țesală s. f., g.-d. art. țesalei; pl. țesale

țesală s. f., g.-d. art. țesalei; pl. țesale

țesală, pl. țesale

țesală, -le.

!țesăla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. țesal, 3 țesală; conj. prez. 1 sg. să țesal, 3 să țesale; imper. 2 sg. afirm. țesală

țesăla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. țesal/țesăl, 2 sg. țesali/țesăli, 3 țesală; conj. prez. 3 să țesale/să țesăle

țesăla vb., ind. prez. 1 sg. țesal/țesăl, 2 sg. țesali/țesăli, 3 sg. și pl. țesală; conj. prez. 3 sg. și pl. țesale/țesăle

țesăl, -săli 2, -sală 3, -sale 3 conj.

țesală (-ăli), s. f. – Unealtă de periat caii. – Var. cesală; săceală. Megl. chișeală, ceșeală. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73; Graur, BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov. cesalo. – Der. țesăla (var. cesăla, săcela), vb. (a peria caii).

ȚESALĂ s. (înv. și reg.) pieptene. (~ pentru cai.)

ȚESALĂ s. (înv. și reg.) pieptene. (~ pentru cai.)

ȚESĂLA vb. (rar) a pansa, (pop.) a pieptăna. (A ~ un cal.)

ȚESĂLA vb. (rar) a pansa, (pop.) a pieptăna. (A ~ un cal.)

cearsălă, s.f. v. ceasălă („perie”).