2 intrări

  • țepeligă țipirigă țipligă țopligă
  • săpăligă săpelică săpeligă săpelugă săpuligă țepeligă țapaligă țapligă

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țepeli2[1] sf vz săpăligă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țepeli1 sf [At: PASCU, S. 249 / V: țapal~, țapl~, ~pl~ (Pl și: ~ige) ~plică, țopl~, țipil~, țipl~, țipiri / Pl: ~igi / E: țeapă + -ăligă] 1-2 (Ban; Olt) Bucată (mică) despicată dintr-un lemn sau dintr-o scândură, de obicei ascuțită la un capăt Si: țandără (1). 3 (Reg) Țeapă care intră sub piele sau sub unghie. 4 (Olt; Mun) Frigare de lemn Si: (reg) țepușă (13). 5 (Olt) Par1 ascuțit cu care se fac găuri în pământ pentru semănatul porumbului Si: chitonag2. 6 (Ban; Olt) Bucată dintr-un trunchi de copac având lungimea de un metru, care servește ca lemn de foc. 7 (Olt; Trs; mpl) Vreascuri cu care se aprinde focul. 8 (Reg) Rangă de fier, cu vârful lat, întrebuințată la săparea gropilor pentru stâlpii de telegraf. 9 (Dob; îf țapaligă) Unealtă de pescuit formată dintr-o prăjină de 5-8 m de care se leagă o sfoară cu 10-15 cârlige de undiță și o greutate care le coboară spre fundul apei. 10 (Reg) Una dintre cele două pârghii ale joagărului care servește la punerea în mișcare a acestuia. 11 (Trs; Olt) Bucată despicată dintr-un lemn, cu care se curăță fierul plugului de pământ Si: otic. 12 (Reg) Bucată de lemn, de forma unui cuțit, care se întrebuințează la desfacerea pănușilor de pe știuletele de porumb. 13 (Olt; îf țepligă) Țeapă (18) (la cereale). 14 (Reg) Țeapă (20). 15 (Mun; îf țipiligă) Parte a tulpinii unei plante rămasă în pământ după ce aceasta a fost tăiată.

SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultura; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.

săpăli sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~pel~, ~pul~ / Pl: ~igi, (rar) ~ige / E: sapă1 + -ăligă] 1 Sapă1 (1) mică Si: (pop) sapă1 (2), (reg) ogărătoare, săpălică, săpălie, săpălucă, săpelă, săpiță (2), săpoaică, săpoichiță, săpucă, săpuliță, săpușoară, săpuță, scrapină. 2 (Spc) Unealtă asemănătoare cu o sapă1 (1), cu lamă mai mică, oblongă, având adesea la partea opusă lamei unul sau mai mulți colți, folosită în lucrări de grădinărie și în legumicultură Si: săpiță (2), săpălugă, săpoi (2). 3 Cazma.

săpeli[1] sf vz săpăligă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

săpelu[1] sf vz săpăligă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țipili[1] sf vz țepeligă1

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta țipili greșit tipărită — LauraGellner

SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultură; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.

SĂPĂLÍGĂ, săpăligi și săpălige, s. f. Sapă mică, lunguiață, avînd doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în horticultură. Am scormonit cu săpăligile după rădăcini. STANCU, D. 99. Cînd a crescut (macul)... se începe prășitul prin mici săpălige. La TDRG.

SĂPĂLÍGĂ ~gi f. Sapă mică, lunguiață (având în partea opusă a tăișului doi sau trei colți); sapă de plivit; sapă de grădină.[G.-D. sapăligii] /sapă + suf. ~ăligă

săpăligă f. sapă lunguiață: cu săpăliga de aur săpatu-te-am ISP.

arată toate definițiile

Intrare: țepeligă
țepeligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țipirigă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țipligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țopligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: săpăligă
săpăligă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săpăli
  • săpăliga
plural
  • săpăligi
  • săpăligile
genitiv-dativ singular
  • săpăligi
  • săpăligii
plural
  • săpăligi
  • săpăligilor
vocativ singular
plural
săpăligă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săpăli
  • săpăliga
plural
  • săpălige
  • săpăligele
genitiv-dativ singular
  • săpălige
  • săpăligei
plural
  • săpălige
  • săpăligelor
vocativ singular
plural
săpelică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săpeligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săpelugă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săpuligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țepeligă substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țepeli
  • țepeliga
plural
  • țepeligi
  • țepeligile
genitiv-dativ singular
  • țepeligi
  • țepeligii
plural
  • țepeligi
  • țepeligilor
vocativ singular
plural
țapaligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țapligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

săpăligă săpelică săpeligă săpelugă săpuligă țepeligă țapaligă țapligă

  • 1. Sapă mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultura.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: săpălugă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Am scormonit cu săpăligile după rădăcini. STANCU, D. 99.
      surse: DLRLC
    • Cînd a crescut (macul)... se începe prășitul prin mici săpălige. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Sapă + sufix -ăligă.
    surse: DEX '09 DEX '98